La 27 septembrie, stil nou, este pomenit Sfântul Mucenic Calistrat și a celor împreuna cu dânsul 49 de sfinți mucenici. Acești sfinți au trăit în Roma, în zilele împăratului Dioclețian. Sfântul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul și mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, a fost bătut crunt. După aceea l-au pus peste niște hârburi ascuțite și l-au tras peste ele; apoi l-au băgat într-un sac și l-au aruncat în mare. Dar rupându-se sacul, a ieșit sănătos. Văzând minunea, cei patruzeci și cinci de slujitori au crezut în Hristos; pe aceia bătându-i Persendin i-a băgat cu Calistrat în temniță. Acolo el i-a învățat despre judecată și despre înviere și despre suflet. După aceea ieșind din temniță cu dânșii dimpreună ș făcând rugăciune, au dărâmat toți idolii; și văzând aceasta ceilalți o suta optzeci și patru de slujitori au crezut și ei, și li s-au tăiat capetele tuturor.
În această zi Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Antim Ivireanul. El s-a născut în anul 1650. Provenea din neam georgian (ivirean) sau caucazian. După ce a ieșit de sub dominația turcă a învățat caligrafia, pictura, sculptura și limbile greacă, arabă și turcă. A ajuns în Țara Românească în jurul anului 1690, fiind adus de domnitorul Constantin Brâncoveanu. În 1691 ajunge la conducerea tipografiei de la București, în 1696 este numit egumen al Mănăstirii Snagov, unde va înființa o nouă tipografie. Didahiile (28 de predici care au fost rostite în timpul arhipăstoriei sale la diferite sărbători) l-au făcut să fie văzut drept cărturarul care a vorbit cea mai frumoasă limba română din rândul cărturarilor epocii sale. A fost acuzat pentru legături cu austriecii și pentru că ar fi uneltit împotriva lui Nicolae Mavrocordat și a turcilor. Din aceste cauze a fost arestat. Patriarhul ecumenic l-a caterisit și a fost condamnat la exil în Muntele Sinai. Turcii care îl conduceau spre locul exilului l-au ucis și i-au aruncat trupul în râul Tungia, afluent al Maritei, în apropiere de Adrianopol. Propunerea canonizării sale a venit în ședințele Sfântului Sinod din perioada 23-25 mai 1916. Sentința de caterisire a fost ridicată pe vremea patriarhului ecumenic Athenagoras pe data de 8 martie 1966.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 27 septembrie se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi sărbători dedicate venerării lemnului sfânt. Această sărbătoare ocupă locul al doilea în importanță în luna septembrie, după Nașterea Maicii Domnului. În ziua Crucii, credincioșii țin un post riguros, deoarece Crucea simbolizează biruința asupra morții și păcatului și ne amintește de suferințele și moartea Domnului Iisus Hristos. Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și sub numele de Ziua Crucii, marchează două evenimente semnificative. Primul este descoperirea Crucii și înălțarea ei în fața comunității de către episcopul Macarie al Ierusalimului în anul 335. Cel de-al doilea eveniment important este aducerea Sfintei Cruci de la perși în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Ziua Crucii ne amintește, de asemenea, de un episod semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. Înaintea bătăliei împotriva lui Maxențiu, un adversar al creștinilor între anii 307 și 312, împăratul Constantin a trăit o experiență deosebită. În timpul zilei, pe cer a apărut o cruce alcătuită din stele, având inscripția: „Prin acest semn vei obține victoria”. Acest eveniment a fost decisiv pentru împărat, care a învins în bătălie. Mama sa, Elena, a emis ordinul de a găsi Sfânta Cruce, care se presupunea că se afla la Ierusalim, în apropierea Golgotei. La fața locului au fost descoperite trei cruci identice: una pe care Iisus fusese crucificat și două pe care tâlharii condamnați împreună cu El fuseseră crucificați. Pentru a identifica crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o femeie care tocmai murise. Când Sfânta Cruce a fost așezată lângă una dintre femei, se spune că aceasta a înviat din morți. Această minune a atras o mulțime de credincioși în biserică, care doreau să vadă Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a ridicat Crucea în văzul întregului popor, și de atunci, în fiecare an, pe 14 septembrie, această sărbătoare este celebrată.
Semnele timpului din calendarul popular pentru această zi arată: cu cât mai multe pomușoare sunt pe călin, cu atât mai aspră va fi iarna. De adie vânt din sectorul nord, vremea se va încălzi. Ceața deasă de dimineață prevestește vreme însorită și caldă. De cade bruma, iarna va fi timpurie și geroasă. De plouă în această zi, va ploua des până la sfârșitul toamnei. Dacă vremea s-a răcit brusc, iarna va fi geroasă, iar primăvara timpurie.
Vom menționa că în prezent clima s-a schimbat foarte mult și nu toate aceste semne ale timpului din vechime sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com