La 28 septembrie, stil nou, este cinstit Sfântul Cuvios Hariton. El și-a petrecut viața în cetatea Iconiu pe vremea Împăratului Aurelian (270-275). A fost supus la o mulțime de chinuri după ce a mărturisit faptul că este creștin. A fost torturat și bătut până când trupul său a rămas tot o rană. După moartea Împăratului Aurelian, Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul a fost eliberat din temniță. Când se îndrepta spre Ierusalim a fost prins de niște tâlhari. În Sinaxar se spune că un șarpe veninos a intrat în vasul cu vin al tâlharilor, iar aceștia au murit. Sfântul Hariton a transformat peștera tâlharilor într-o biserică, iar cu aurul găsit la aceștia a ridicat o mănăstire. Sfântul Cuvios Hariton a trecut la cele veșnice la adânci bătrânețe.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul. Goţii erau un trib de origine germană, scriitorii greci numindu-i „dincolo de Dunăre”. Nichita s-a născut şi a trăit pe malurile Dunării şi a suferit pentru Hristos în anul 372. Credinţa creştină era pe atunci deja larg răspândită prin tot ţinutul goţilor. Sfântul Nichita credea în Hristos şi a acceptat Botezul din partea episcopului got Teofil, care a participat la Primul Sinod Ecumenic (Niceea, anul 325). Goţii păgâni începură să se opună răspândirii creştinismului, ceea ce a avut drept consecinţă o dezbinare dezastruoasă pentru ambele părţi. După victoria lui Fritigern, aflat în fruntea unei armate creştine şi învingător împotriva păgânului Atanaric, credinţa creştină a început să se răspândească tot mai mult printre goţi. Episcopul arian Ulfila, care a urmat după episcopul Teofil, a creat un alfabet got şi a tradus în limba gotă multe cărţi preoţeşti. Sfântul Nichita a avut o lucrare puternică printre discipolii săi goţi la răspândirea creştinismului. Prin propriul exemplu şi prin cuvinte pline de duh el a adus pe mulţi păgâni la credinţa creştină.
Sfântul Nichita este considerat ocrotitorul sănătăţii copiilor. În această zi copiii se spălau cu agheasmă pentru a-şi întări sănătatea.
În calendarul popular, pentru această zi sunt următoarele semne ale timpului: dacă adie vânt rece, vara următoare va fi cu arșiță, de e vreme frumoasă, iarna va fi geroasă și cu zăpadă. Dacă frunzele ce cad din copaci, se aștern pe pământ cu partea opusă, e semn de belșug în recolte. Dacă gâștele călătoare zboară la o înălțime mai mică, primăvara va fi uscată, iar dacă în înaltul cerului – la primăvară vor fi viituri.
Vom menționa că în prezent clima s-a schimbat foarte mult și nu toate aceste semne ale timpului din vechime sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com