La 30 iunie, stil nou, este prăznuit Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ. El s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârăului Râmeţ din Munţii Apuseni şi apoi ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Pe peretele bisericii de la Râmeţ, perete care desparte naosul de pronaos, se află următoarea inscripţie: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscripţie este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii Române. Potrivit tradiţiei, Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea şi săvârşea sfintele slujbe. Nu manca decât sâmbăta şi duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine. Mulţi din cei stăpâniţi de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale. La trecerea sa la cele veşnice, trupul său a fost îngropat lângă vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat. Moaştele sale au fost scoase la iveala în anul 1925, când, în urma unei ploi torenţiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ şi s-a oprit lângă sfântul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafaţă de ape. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie s-a vindecat după ce s-a atins de el. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Române a hotărât canonizarea oficiala a Sfântului Ghelasie şi trecerea numelui său în calendarul ortodox. Pomenirea Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ se va face la 30 iunie.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 30 iunie sunt cinstiți Sfinții Manuil, Savel și Ismail. Ei au fost frați s-au născut din tată păgân și mamă creștină. Mama lor i-a botezat creștinește. Cei trei frați au fost ofițeri la curtea împăratului persan. Au fost trimiși de împărat către Iulian Apostatul (361-363) pentru a negocia și consfinți un tratat de pace între imperiul persan și cel roman. La Calcedon era în acea vreme un festival păgân, unde împăratul Iulian Apostatul aducea alături de nobilii săi jertfe idolilor. Cei trei frați, Manuil, Savel și Ismail, nu au mers la festival spunând că sunt creștini ortodocși și ei nu merg să aducă jertfă idolilor. După cele spuse, frați Manuil, Savel și Ismail au fost aruncați în temniță și supuși la nenumărate chinuri, timp în care ei îi mulțumeau Lui Dumnezeu pentru chinurile la care erau supuși atunci: „Iisuse preadulce, scumpe ne sunt noua aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tău!”. După această rugăciune un înger s-a coborât din Cer și a luat durerea celor trei sfinți. Împăratul Iulian Apostatul, când a văzut că aceștia nu slujesc idolilor, a poruncit să fie executați și să li se taie capul și trupurile lor sa fie arse. Când au fost omorâți, s-a produs un cutremur în urma căruia pământul s-a deschis și trupurile mucenicilor au fost luate în pământ din fata păgânilor pentru a nu fi arse.
În calendarul popular pentru această zi sunt următoarele semne ale timpului: dacă de dimineaţă soarele luceşte mai puternic, în ziua următoare vremea va fi posomorâtă; dacă la apus de soare cerul este purpuriu, va fi vânt şi timp urât; dacă spre seară apare curcubeul, va fi timp frumos până la sfârşitul verii.
În popor se spune că la 30 iunie soarele se opreşte, şi de aceasta se folosesc forţele răului care caută să-i aducă multe daune omului. De aceea în această zi oamenii se străduiau să fie cât mai liniştiţi.
După schimbările esenţiale care au avut loc în natură în ultimul timp, unele din aceste semne şi-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com