La 6 martie pe stil nou sunt prăznuiți Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea. Ei au fost conducători în armatele împăratului bizantin Teofil (829-842). Când musulmanii au asediat oraşul Amoreea (în Galicia, Asia Mică), au luat în sclavie pe cei 42 de comandaţi, împreună cu alţi creştini. În timpul celor şapte ani de temniţă, comandanţii au fost sfătuiţi de musulmani să îmbrăţişeze credinţa islamică. Când aceştia le-au grăit comandanţilor: „Mohamed este adevăratul proroc iar nu Hristos”, comandanţii au răspuns: „Dacă aţi avea doi care se ceartă pentru un câmp, cum că este al lui, unul având mulţi martori care adeveresc aceasta, iar celălalt nici unul, ce aţi zice, că al cui este câmpul?”. La acest răspuns şefii musulmani au zis: „Fără îndoială că al celui cu mulţi martori”.
Atunci comandanţii au mărturisit: „Drept aţi răspuns. Aşa este şi cu Hristos şi cu Mohamed al vostru. Hristos are mulţi martori: prorocii din vechime, Moise şi Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Mohamed însă nu are ca mărturisitor decât pe el însuşi”. În urma acestor mărturisiri, musulmanii au grăit: „Credinţa noastră e mai bună decât cea creştină pentru că vedeţi şi voi că Dumnezeu ne-a dat nouă izbândă asupra voastră, a creştinilor. Vedeţi bine ca cele mai bogate pământuri şi împăraţii din lume sunt ale noastre, şi că ele sunt şi mai numeroase şi mai întinse ca ale voastre”. Comandanţii au zis: „Dacă aşa ar fi, atunci idolatriile egipteană, babiloniana, elenistica, romana, şi închinarea la foc a persanilor ar fi adevăratele credinţe, căci iată, odată toate aceste neamuri au fost stăpânitoarele lumii! Este limpede pentru oricine că victoria, bogăţia şi puterea voastră nu dovedesc şi adevărul credinţei voastre. Noi ştim că Dumnezeu uneori da biruinţa creştinilor, iar alteori îngăduie să fie subjugaţi ca să-şi vadă mai bine păcatele şi să se curateasca de ele prin pocăinţă şi credinţa adevărată”. După multe chinuri, au fost ucişi pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 6 martie este cinstit Sfântul Cuvios Timotei. El a fost ucenicul Cuviosului Teoctist, stareț al mănăstirii din muntele Olimpului, lângă pustiul Simboli, pe vremea Împăratului Copronim (741-775). A trăit mulți ani în pustietăți în timp ce se nevoia în post, credință, înfrânare și rugăciuni. A fost înzestrat cu darul de a tămădui oamenii bolnavi și de a scoate duhurile rele și necurate din aceștia. A dat mărturie cu tărie prigonitorilor pentru închinarea la sfintele icoane. S-a stins din viață la o vârstă înaintată, în jurul anului 795.
În popor se spune că de ziua Sfântului Timotei primăvara intră în legile sale. După semnele timpului oamenii încercau să ghicească cum va fi ea. Cum e starea vremii în această zi, așa va fi ea și în decursul primăverii. Dacă adie un vânt cald și uscat, primăvara va fi caldă și va trece repede. Dacă zăpada s-a topit, în curând se va ieși în câmp la semănat. Dacă păsările călătoare se întorc la timp, e semn de belșug în recolte.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com