La 9 ianuarie, stil nou, este cinstit Sfântul Polieuct din Meletina. Sfântul Mucenic Polieuct a trăit în secolul al III-lea pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260) și era ostaș de seama în armata romană la Meletina, din țară Armeniei. Nerah, prietenul cel mai bun al lui Polieuct, era creștin și Nearh se întrista foarte tare știind pe prietenul său ca fiind departe de Hristos. Auzind de persecuția împotriva creștinilor, îi spune lui Polieuct: „Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul, pentru că eu mă țin de credința creștinească, iar tu de păgânătatea elinească, și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lăsa”. Auzind această Polieuct, cel cu bună înțelegere, îndată a cunoscut ce voiește Nearh și, cu darul lui Dumnezeu luminându-se, a început a gândi la cele dumnezeiești; apoi și-a adus aminte de o vedenie, ce i se făcuse mai înainte cu câteva zile, și a zis: „Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despărțire nu ne va fi, pentru că am văzut în vedenie pe Hristos, Căruia tu slujești, apropiindu-se de mine și, luându-mi haina, m-a îmbrăcat cu altă haina nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi și cal înaripat mi-a dat». Nearh, tâlcuind vedenia, i-a spus: „Se cade ție să lași păgânătatea elinească și să te îmbraci întru Hristos, prin credință cea dreapta; iar calul cel înaripat, să știi că însemnează alergarea cea grabnică spre cer”.
Atât de mult s-a apropiat Sfântul Mucenic Polieuct de Hristos încât a purces la distrugerea idolilor. Cu inima plină de râvnă și iubire pentru Domnul, Polieuct intră în oraș, rupse hotărârea împăratului în care era scrisă chinuirea creștinilor și sfărâmă multe statui ale idolilor. Pentru aceasta a fost supus la chinuri și osândit la moarte. Pe când era dus la locul osândei, aflându-l cu privirea pe Nearh în mulțime, strigă către dânsul cu bucurie: „Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și să-ți aduci aminte de așezământul dragostei cel întărit de noi!”. Primindu-și sfârșitul prin sabie la 9 ianuarie 255, trupul său a fost luat în taină de creștini și îngropat cu cinste în pământul tării sale.
Potrivit calendarului bisericesc pe stil vechi, la 9 ianuarie este cinstit Sfântul Mucenic Ştefan, cel care pentru propovăduirea credinţei întru Hristos a fost ucis cu pietre în Ierusalim, aproximativ în anii 33-36, devenind primul martir.
Între iudei, saduchei, farisei şi elini s-a iscat o discuţie despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.
Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale.
Calendarul din popor ne spune că, dacă pe pomi este promoroacă, anul va fi bogat în recolte. Viscolul prevesteşte roade bogate de pomuşoare şi ciuperci. E la fel un semn de belşug, dacă ziua e senină şi geroasă. Dacă e ceaţă, în curând vremea se va încălzi. Luna roşie pe cer prevesteşte ninsori şi moină.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com