La 9 noiembrie, după calendarul bisericesc pe stil nou, este cinstit Sfântul Nectarie Taumaturgul. El s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria din provincia Tracia, nordul Greciei. La botez, acesta a primit numele de Anastasie. Încă de la vârsta de 14 ani, el a mers la Constantinopol pentru a-și continua studiile. Astfel, în anul 1866 ajunge în insula Chios, unde a lucrat ca pedagog și dascăl. La 27 de ani a devenit monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele de Nectarie. După o vreme, Sfântul Nectarie ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios. Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Chiar dacă Sfântul Nectarie a fost răpus din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave. Trupul Sfântului Nectarie a fost descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt şi așezate în biserica mănăstirii din Eghina. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
De asemenea, 9 noiembrie este ziua de pomenire a Sfintei Matrona din Constantinopol, care a trăit în secolul al V-lea, în Asia Mică. Ea provenea dintr-o familie pioasă, s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu un bărbat bogat și a dat naștere unei fiice. Soțul Matronei era ocupat cu afacerile, iar Matrona mergea la biserică și petrecea timp în rugăciune. În acest fel, ea s-a implicat în post și în viața pioasă, dar soțului ei nu i-a plăcut acest lucru. Însă ea a decis să meargă la o mănăstire. Și-a dat fiica unei cunoștințe pentru a fi crescută și, pentru ca soțul ei să nu o găsească, a mers la o mănăstire de bărbați sub masca eunucului Babel. Din nefericire, abatele i-a descoperit curând secretul și a recomandat-o la o mănăstire de călugărițe dintr-un oraș vecin. Dar soțul ei a găsit-o acolo, încât călugărița a trebuit să fugă: mai întâi la Ierusalim, apoi pe Muntele Sinai, iar de acolo la Berit. Aici, Matrona a întemeiat o mănăstire de călugărițe și a condus-o până la moartea soțului ei. După aceea, s-a întors la Constantinopol și a întemeiat acolo o altă mănăstire. A murit la vârsta de 100 de ani.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în Ucraina este prăznuit Cuviosul Nestor-Cronicarul, autorul letopiseţului „Istoria anilor trecuţi”, a fost călugăr la Sfintele Peşteri din Kiev. Nestor s-a născut la Kiev cam prin anul 1050. Pe când avea 17 ani, mânat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Peşterilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retrăsese în peştera sa izolată, în vreme ce cuviosul Teodosie se îngrijea de zidirea mănăstirii. Înainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu învăţat în sânul obştii cuvioşilor părinţi să se împodobească cu virtuţile monahale. După fericita adormire a cuvioşilor Antonie şi Teodosie, tânărul Nestor, care prin viaţa şi lucrarea sa de până atunci se arătă împodobit cu multe virtuţi, se învrednici să primească din mâinile stareţului Ştefan tunderea în monahism. În 1080 Nestor scrise cronica sa despre pătimirea primilor cuvioşi martiri Boris şi Gleb, precum şi despre viaţa cuviosului Teodosie. Când în anul 1091 obştea de la Lavra hotărî să dezgroape sfintele moaşte ale cuviosului Teodosie, fericitului Nestor îi reveni cinstea de a le găsi, după o noapte întreagă de săpături obositoare. El fu martor ocular al marilor minuni care se petrecură atunci. În anul 1113 scrise binecunoscuta sa cronică în care descrise istoria Rusiei Kievene de la anul 850 până la 1110. Cuviosul nu încetă niciodată să scrie, până la adormirea sa în pace, petrecută în anul 1114.
Semnele timpului din această zi arată că, dacă a nins, iarna va fi geroasă şi cu multă zăpadă. Dacă plouă, se aşteaptă timp frumos. Dacă dimineaţa e ceaţă, va fi încă vreme frumoasă. Dacă pe ramurile pomilor sunt mreje de păianjen, iarna va fi târzie. Ploaia e semn de belşug în recolta de grâu. Dacă adie vânt dinspre miază-noapte, iarna va fi timpurie.
Este important să ştim că în natură au avut loc mari schimbări şi nu toate aceste semne ale timpului din vechime sunt actuale.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com