La 9 octombrie, pe stil nou, sunt cinstiţi Sfântul Cuvios Andronic și Atanasia, soția sa. Ei au trăit în Antiohia Siriei în timpul împăratului Teodosie cel Mare. Cei doi au fost căsătoriți o bună vreme și au avut împreună doi copii, care le-au murit, fiindcă s-au îmbolnăvit. De aceea, Sfântul Cuvios Andronic a luat decizia să împartă averea sa săracilor. Mai apoi, el a plecat cu soția sa în locurile sfinte, iar pe urmă în Alexandria Egiptului. Atanasia, soția sa, a intrat într-o mănăstire de maici din Tebaida, iar Sfântul Andronic a rămas la schitul cuviosului Daniil, în apropiere de Alexandria. După 24 de ani petrecuți în mănăstire, Sfântul Andronic și Sfânta Atanasia au murit în pace.
De asemenea, în această zi este pomenit Sfântul Apostol Iacob. Sfântul Apostol Iacob a fost frate al Sfântului Evanghelist Matei, care mai înainte de a urma Mântuitorului Hristos a fost vameş. A fost unul dintre cei doisprezece ucenici şi apostoli ai lui Iisus Hristos. Numele său este menţionat în Evanghelii, fiind martor al propovăduirii şi faptelor minunate ale Mântuitorului, al răstignirii, morţii şi Învierii Sale. La Ierusalim, împreună cu ceilalţi apostoli, Sfântul Apostol Iacob a primit Duh Sfânt în ziua Cinzecimii, după care a mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii. A sfârşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut următor al patimilor Lui, şi, fiind pironit pe cruce, şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu.
În ziua de 9 octombrie, după calendarul pe stil vechi, Biserica Ortodoxă face pomenirea prafului tămăduitor, care cu minune iese în fiecare an din mormântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Pentru că Sfântul Ioan, trăind mai mult de o sută de ani și ostenindu-se în bunăvestirea lui Hristos, a ieșit împreună cu șapte ucenici ai săi din cetatea Efesului și le-a poruncit să-i sape un mormânt în formă de Cruce și într-însul, precum scrie în viața lui, să fie îngropat de viu. Auzind frații cei din cetate de aceasta, au mers și au săpat mormântul lui, dar n-au aflat trupul apostolului și s-au întors, plângându-l mult. După aceea, mergeau adeseori la mormântul lui și acolo își săvârșeau rugăciunile către Dumnezeu, chemând în ajutor și spre mijlocire pe Sfântul Ioan. Apoi a început în fiecare an, în această lună și zi, să iasă din mormântul lui un praf subțire făcător de minuni, pe care credincioșii, luându-l, tămăduiau neputințele și patimile ce erau în popor. Apostolul Ioan Teologul este considerat ocrotitorul iconarilor, de aceea în această zi se cumpără icoane. Sătenii, până la această dată, încheiau semănatul cerealierelor de toamnă. Este o zi favorabilă pentru plantarea usturoiului. Lui Ioan Teologul i se roagă cei care pleacă în lungi călătorii.
În calendarul popular pentru această zi sunt următoarele semne ale timpului. Dacă plouă, vremea umedă se va menţine până la sfârșitul lunii. De pe castani s-au scuturat frunzele, iarna va fi timpurie. Dacă la apusul soarelui cerul este trandafiriu, va fi vânt puternic. Dacă graurii au zburat în ţările calde, în curând va cădea prima zăpadă. De pe copaci au căzut multe frunze, se așteaptă îngheţuri. Dacă s-au scuturat frunzele de vișin, în curând va sosi iarna.
În ultima vreme clima s-a schimbat esențial și unele semne ale timpului din vechime și-au pierdut actualitatea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com