La 9 septembrie, stil nou, sunt sărbătoriți Sfinții Ioachim și Ana. Sfântul Ioachim s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani, în timp ce Sfânta Ana a trecut în neființă din viață la 70 de ani, la doi ani după trecerea în lumea cealaltă a lui Sfântul Ioachim. Sfinții Ioachim și Ana sunt amintiți în timpul slujbelor, iar rugăciunile se încheie cu invocarea: „Prin rugăciunile sfinților drepților părinți Ioachim și Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne”. Sfânta Ana s-a cununat cu înțeleptul Ioachim din Galileia. Evanghelia spune că Ioachim, dispreţuit pentru că nu avea copii, nu se revolta împotriva lui Dumnezeu, ci dimpotriva spunea: „Mă voi retrage în pustiu şi voi sta şi nu voi mânca nimic, ci numai mă voi ruga şi voi plânge, până când Dumnezeu va da roada pântecelui soţiei mele”. Şi Ana plângea pentru lipsa copiilor şi se roaga Domnului, iar după multă vreme de post şi rugăciune, prin rânduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrâneţe, pe Fecioara Maria.
Numele Ana vine din evreiască şi are semnificaţia „Iahve (Dumnezeu) a avut milă“, sau „Iahve s-a îndurat“.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este cinstit Cuviosul Pimen. El era egiptean de neam şi a trăit în pustia Egiptului în vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450). Împreună cu cei şapte fraţi ai săi, a luat drumul pustiei, făcându-se monah. Aşadar, fericitul Pimen îşi ducea zilele şi anii în pustniceşti nevoinţe, stăruind neîncetat în rugăciuni, sporind în fapte bune şi întărindu-se cu ajutor de la Dumnezeu împotriva diavolului. Într-un timp scurt, supunându-şi trupul în slujba duhului, a ajuns la înălţimea nepătimirii, devenind mare între părinţii pustiei. Dregătorul din acel loc a vrut atunci să-l vadă pe Pimen, dar el, gândindu-se că aşa vor începe ispitele şi mândria, i-a trimis răspuns să nu vină, că nu poate să-l vadă. Mirându-se, dregătorul a recurs la un şiretlic, închizându-l pe nepotul lui Pimen, cu gândul că părintele din pustie va veni să mijlocească pentru acesta şi astfel îl va putea vedea. Sora Sfântului Pimen a alergat atunci la el şi i-a cerut ajutor. Sfântul nu a primit-o şi nu a vrut să meargă la dregător, dar la rugămintea ei i-a scris dregătorului: „Cercetează după lege şi de este vrednic de moarte, să moară, iar de nu, nepedepsindu-l, să-l eliberezi!” Dregătorul s-a mirat atunci de această socotinţă şi l-a eliberat pe tânăr. Şi a avut Cuviosul Pimen mulţime de ucenici, cărora le răspundea în pilde, pentru ca ei să înţeleagă învăţăturile Domnului şi să nu rătăcească de la dreapta credinţă.
În popor se spune că, dacă în această zi tună, „vara Arhanghelilor” va fi lungă, iar iarna – târzie. Cocorii au zburat în țările calde – nu vor mai fi zile cu arșiță. Dacă pe stejar este multă ghindă, iarna va fi aspră. Cocorii zboară în înaltul cerului și lin, va fi vreme caldă și uscată.
Unele semne ale timpului nu mai sunt actuale, deoarece în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com