Grigore PETRESCU-ROTARU
ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI
Ascult tăcerea prin vulcane,
Când pentru-o clipă obosesc,
Şi văd cohortele romane
Lângă Danubiu cum sporesc…
Pe căi de foc şi de speranţă
M-avânt şi steagul mi-l desfac,
Ca să mă vadă la distanţă
Că sunt cu sufletul de dac!
Sunt mulţi duşmani, ca omida,
Şi-Apolodor termină podul…
Zalmoxe şi-a întors hlamida…
Corbii vor strânge-ndată rodul…
…Aşa ne-a fost ursit exodul –
Ca râului cu-al mării val
Să ne unim… Să facem totul
Să nu uităm de Decebal!
„Libertatea Cuvântului” – www.lybrti.com