În luna octombrie (în unele calendare figurează data de 31 octombrie) 1820, la Focşani s-a născut pictorul român Gheorghe Tattarescu, caracterizat ca cel mai tipic academist şi pionier al neoclasicismului în pictura românească.
Viitorul artist plastic a început să picteze, ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu, zugrav de biserici. Apoi îşi continuă studiul picturii la Școala de zugravi din Buzău, fondată, de asemenea, de unchiul său. În anul 1844 Gheorghe Tattarescu şi unchiul său, Nicolae Teodorescu, pictează mănăstirea Răteşti. Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, Gheorghe Tattarescu obține o bursă de studii la Academia di San Luca din Roma, unde învaţă în perioada 1845-1851. Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta, Giovanni Silvagni și Pietro Gagliardi. Sub îndrumarea lor Gheorghe Tattarescu se formează ca pictor în spiritul academismului Italian, executând copii după Rafael Sanzio, Barolome Esteban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni etc.
Gheorghe Tattarescu a participat la Revoluția de la 1848 şi a pictat portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru şi Ştefan Golescu, aflaţi în exil. În 1851 la aceste portrete se adaugă şi cel al lui Nicolae Bălcescu.
Gheorghe Tattarescu reuşeşte să exprime idealul eliberării naționale și al edificării unei Românii moderne în compoziții alegorice cu subiect revoluționar – „Deșteptarea României”, „11 februarie 1866 — România Modernă”, cu subiect patriotic – „Unirea Principatelor”, cu subiect istoric – „Mircea cel Bătrân la 1386”, „Neagoe Basarab în fața Mănăstirii Argeș”, „Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar”.
În 1860 lui Gheorghe Tattarescu i se încredinţează să întocmească un „Album național” al priveliștilor și monumentelor istorice din țară. Astfel, pictorul are prilejul de a se afirma și ca peisagist, cu discrete accente romantice.
O mare parte din activitatea sa artistică pictorul Gheorghe Tattarescu a consacrat-o artei sacrale, creând un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină. În perioada 1853-1892, cu ajutorul elevilor săi, Gheorghe Tattarescu a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din România.
În anul 1864, Gheorghe Tattarescu, împreună cu Theodor Aman, a înființat Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi și directorul ei în anii 1891-1892.
Gheorghe Tattarescu s-a stins din viaţă la 24 octombrie 1894, la Bucureşti. Casa pe care a cumpărat-o în Bucureşti în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani a fost transformată în muzeu. Înființat în 1951, Muzeul „Gheorghe Tattarescu” găzduieşte o mare parte din lucrările pictorului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com