La 14 decembrie 1467, cu 554 de ani în urmă, armata lui Ştefan cel Mare i-a atacat pe invadatorii unguri, conduşi de Matei Corvin, şi a dat foc oralului Baia.
Campania ungară la est de Carpaţi a fost organizată cu scopul de a-l înlocui pe Ştefan cel Mare pe tron şi pentru a readuce Moldova în sfera de influenţă ungară.
Regele ungar Matei Corvin, a atacat cu un efectiv de 25.000 oameni, armată mai bine echipată decât cea a lui Ştefan cel Mare, precum şi dotată cu artilerie, inclusiv de asediu. Până la Bătălia de la Baia, domnitorul moldovean a adoptat o strategie defensivă, permiţând ungurilor să înainteze, după care a atacat Baia dându-i în prealabil foc. S-au dat lupte crâncene pe străzile nocturne (o strategie nouă pentru acea perioadă), soldate cu mari pierderi omeneşti pentru ambele oşti. Potrivit surselor ungare, Ştefan cel Mare a pierdut mai mult de jumătate din efectivul armatei.
Totuşi, trebuie de menţionat că o parte din armata lui Ştefan cel Mare nu a atacat. Era un fel de trădare, care l-ar fi putut costa pe domnitor victoria şi chiar viaţa. După bătălie, Ştefan cel Mare a executat 24 mari boieri trădători, printre care şi pe vornicul Crasneş, alţi 40 boieri de rang inferior fiind traşi în ţeapă.
După bătălia de la Baia, regele ungar Matei Corvin, care a fost rănit, se retrase cu restul armatei sale.
Încheiată cu mari pierderi umane şi pentru unguri, Bătălia de la Baia a constituit ultima mare tentativă a coroanei ungare de a reinstitui prin forţa armelor suzeranitatea asupra Ţării Moldovei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com