La 18 iulie 1711 a început marea confruntare de la Stănileşti dintre forţele ruso–moldovene, conduse de ţarul Petru I al Rusiei şi de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, şi cele otomane. Victoria turcilor îl va obliga pe Cantemir să–şi părăsească tronul şi să se refugieze în Rusia, unde va deveni consilierul ţarului, iar în Moldova a fost introdus, la 6 octombrie 1711, regimul fanariot. Bătălia de la Stănileşti a avut loc la 18-22 iulie 1711, în urma căreia forţele ruso-moldovene au fost încercuite de turci, iar țarul Petru I a fost constrâns să semneze pacea la Vadul Huşilor. Planul țarului Petru I era să traverseze Moldova, peste Dunăre, pe direcția Istanbul, expediția sa urmând să fie un marș triumfal în principatele ortodoxe din Balcani. Armata rusă a ajuns la Iași la 5 iulie 1711 după care atacă Brăila, cetate turcească la acea perioadă, pentru a motiva românii din Valahia să se alăture campaniei antiotomane.
Otomanii, după lupte intense, cedează Cetatea Brăilei la 25 iulie 1711. Această victorie va rămâne fără vreun rezultat din cauza contraatacului turc din 11 iulie 1711 în Moldova. Turcii cu un efectiv de 120 000 oameni, au trecut Dunărea la Oblucița. Armatele țarului Petru I și domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir pornesc în marș spre otomani cu 38 000 ostași ruși și 6 000 moldoveni. În apropierea localității Stănilești, trupele ruso-moldovene sunt încercuite la 20 iulie, iar turcii au bombardat intens și repetat tabăra rusă în ziua de 21 iulie. Rușii vor contraataca, dar fără succes și după mari pierderi se vor retrage după ce turcii au acceptat mesajul de retragere al țarului. Unele izvoare indică faptul că retragerea armatei a fost cumpărată de ruși, cu șapte care de aur.
Victoria turcilor îl obliga pe Dimitrie Cantemir să-şi părăsească tronul şi să se refugieze în Rusia, unde devine consilierul ţarului. În Moldova și în Valahia, în 1711 și respectiv 1714 urmau să fie instaurate domniile fanariote, care au permis Porții otomane să-și întărească pozițiile în cele două principate române și să-și păstreze controlul asupra liniei Dunării de Jos. Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), a fost mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui va fi victoria. Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu.
La 18 iulie 1936 s-a născut Iuri Illienko, regizor ucrainean de film, scenarist, artist al poporului din Ucraina, laureat al Premiului Naţional „T. Şevcenko”. Iuri Illienko (1936-2010) a absolvit Institutul de cinematografie din Moscova, Facultatea de operatori. El a fost operatorul filmului artistic „Umbrele strămoşilor uitaţi” al regizorului Serghei Paradjanov (1964), apreciat la nivel mondial. Ca regizor a fost menţionat pentru filmele „Pasărea albă cu semn negru”, „Sărbătoarea cartofului copt”, „Legenda cneaghinei Olga”. Unul dintre ultimele sale filme a fost „Rugăciune pentru hatmanul Mazepa”, distins la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.
La 18 iulie 1976, gimnasta română Nadia Comăneci obţine, la Jocurile Olimpice de la Montreal, prima notă de 10 din istoria gimnasticii. Este câștigătoare a șase medalii olimpice de aur şi considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Nadia Comăneci s-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între 1984 şi 1989 a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, în cele din urmă solicitând azil politic guvernului SUA. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a României.
Nadia Comăneci este președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, vicepreședinte în Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare și membră a Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de Comitetul Internaţional Olimpic. În 2021 a fost decorată cu Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofițer, „în semn de înaltă apreciere și recunoaștere pentru excepționala carieră sportivă, pentru rezultatele remarcabile obținute în calitate de reprezentantă a României, precum și pentru implicarea în popularizarea sportului în rândul tinerei generații”.
La 18 iulie 1993 a murit Jean Negulesco, regizor american de origine româna (născut la Craiova în 1900), membru de onoare al Academiei Române. Jean Negulesco (născut Ioan Negulescu) (1900-1993) a fost pictor, regizor de film, scenarist şi producător de film. Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaş voluntar în rândurile Crucii Roşii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la Bucureşti, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia şi artele. Pentru o vreme frecventează cursurile „Academiei Julian”, neglijând însă total științele economice, și, în consecință, nu mai primește bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franţei, muncește seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copiază operele marilor maeștri în muzee, copii pe care le vinde ieftin. În acest timp se împrietenește cu unii din artiștii avangardei pariziene, printre care era şi Brâncuşi. În 1927 se căsătorește cu o tânără americancă și se mută la New York, unde își organizează o expoziție cu picturile sale. În 1929 divorțează și se stabilește în California. Este un moment hotărâtor în viața sa, căci acum se lansează la Hollywood în lumea filmului, începe să semneze: Negulesco. Scrie scenarii. Regizează primul film de lung metraj „Femeia din Singapore” pentru studiourile «Warner Brothers» în 1941. Jean Negulesco intră în studiourile „20th Century-Fox”, unde continuă să lucreze până în anul 1970, când realizează ultimul său film „Cei șase invincibili”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com