La 30 iulie 1817 s-a născut Alexandru Orăscu, inginer şi matematician, primul mare arhitect român. Între anii 1885 – 1889 Alexandru Hristea Orăscu (1817-1894) a fost rector al Universității București, iar în perioada 1890 – 1892 – președintele Ligii Culturale. Este autorul Planului Orăscu al Bucureștilor. Alexandru Orăscu a participat la Revoluția de la 1848, respectiv a avut și o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Între anii 1891 – 1894 a fost primul președinte al Societății Arhitecților Români. Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din București (sediul vechi), Hotelul Carol din Constanța, Biserica Domnița Bălașa și Mitropolia Nouă din Iași. A realizat „planul Orăscu” al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în 1893.
La 30 iulie 1863 s-a născut industriaşul şi inovatorul american, Henri Ford, unul dintre creatorii industriei de automobile din SUA. În anul 1903 Henri Ford (1863-1947) a înfiinţat Compania de automobile „Ford Motor”, una dintre cele mai mari din lume. Henri Ford şi-a pus drept scop să producă un automobil ieftin pentru cumpărătorul obişnuit. Un asemenea automobil a ieşit de pe conveierul „Ford Motor Company” la 12 august 1908. În curând reprezentanţe ale acestei companii au apărut în oraşele ucrainene Harkiv, Odesa, Katerinoslav (în prezent Dnipro).
La 30 iulie 1952 s-a născut Ilie Ilaşcu, om politic basarabean, fost deţinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, erou al luptei de eliberare naţională a românilor basarabeni. Ilie Ilașcu a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008) și deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului (1992-2001). În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României.
În ziua de 30 iulie 2007 a plecat la cele veşnice Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007. S-a născut la 7 februarie 1915, la Tocileni, judeţul Botoşani, pe numele de mirean Toader Arăpașu. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe monument-istoric în București, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară. A fost acuzat pentru obediența sa față de autoritățile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolării a 7 biserici istorice din București. Istoricii consideră că era improbabil ca Teoctist să fi fost informator al Securității. Ei îl consideră mai degrabă vinovat pentru ce nu a făcut decât pentru ce a făcut. După Revoluţia din decembrie 1989, înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com