La 24 septembrie 1724 este sfinţită Biserica Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, cea mai mare mănăstire din Balcani. Voievodul a înfiinţat aici o şcoală în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi de valoare în 1741 şi, ceea ce este mai important, a creat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723 care se păstrează confirmă numărul de 237 de autori). În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciuma şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii. Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.
În 1848, armata rusă de ocupaţie i-a închis la Văcăreşti pe deţinuţii revoluţionari munteni care participaseră la Revoluţia Română , iar în 1864, an al unor răscoale ţărăneşti, guvernul conservator îi încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic fiind transformat în penitenciar.
Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor. Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu. Ca urmare a activităţii de „sistematizare teritorială urbană şi rurală”, iniţiate de dictatorul Nicolae Ceauşescu, întregul ansamblu al acestei mănăstiri a fost dărâmat, în ciuda protestelor şi intervenţiilor Bisericii Ortodoxe Române, a oamenilor de cultură din ţară şi de peste hotare, organizaţiilor şi a instituţiilor internaţionale.
Între 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcăreşti a fost rasă de pe faţa pământului, pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiţie, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem şi alte instanţe judecătoreşti. După ce în 1988 a început turnarea fundaţiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate. Nici măcar dealul nu a fost cruţat, el fiind aproape total distrus.
La 24 septembrie 1928, în regiunea Sumî, s-a născut Mykola Storojenko, pictor, grafician şi monumentalist ucrainean, laureat al Premiului Naţional „T. Şevcenko”. În anul 1956 a absolvit Institutul de Artă din Kiev. A activat în domeniul picturii monumental-decorative şi graficii de carte. A fost unul dintre primii, care a pictat portretele oamenilor de ştiinţă şi cultură din Ucraina, supuşi tăcerii pe o perioadă îndelungată de timp – Maksym Berezovski, Petru Movilă, Feofan Prokopovyci, Grigori Skovoroda şi alţii. Este considerat unul dintre cei mai vestiţi ilustratori ai creaţiilor lui Taras Şevcenko. Mykola Storojenko a decedat la 15 aprilie 2015.
La 24 septembrie 1941 s-a născut Linda Louise McCartney, Lady McCartney, fotografă, muziciană și activistă americană pentru drepturile animalelor. Tatăl și mama ei erau Lee Eastman și Louise Sara Lindner Eastman. Linda s-a căsătorit cu Paul McCartney, membru al trupelor „The Beatles” și „Wings”, la 12 martie 1969, și a devenit la rândul ei membră a formației „Wings”. Tot în 1969 Paul McCartney a adoptat-o pe Heather Louise, născută din precedentul mariaj al Lindei. Linda și Paul au avut trei copii împreună. Linda a devenit Lady McCartney când soțul ei a fost făcut cavaler în 1997. McCartney a fost diagnosticată cu cancer mamar în 1995 și a murit la vârsta de 56 de ani, la 17 aprilie 1998.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com