Şcoala medie nr. 10 din suburbia Roşa a Cernăuţiului, cu o istorie biseculară, a avut întotdeauna şi buni profesori de istorie. De la mijlocul anilor 80 şi până în prezent această funcţie o îndeplineşte Victor Caraştefan. Născut în sudul Moldovei şi obţinând studii superioare la Chişinău, tânărul specialist – profesor de istorie – a ajuns tocmai la Cernăuţi, la poalele dealului Ţeţina, unde şi-a ridicat casă. Soţia sa e din ţinutul nostru şi împreună au decis să se mute cu traiul în „dulcea Bucovină”. Evident că apărut şi problema angajării la serviciu.
– La Secţia orăşenească de învăţământ mi-au dat de înţeles că unui specialist cu diplomă primită la Chişinău îi va fi greu să lucreze în şcolile cernăuţene cu limbile ucraineană şi rusă de predare, iar în cele câteva şcoli româneşti locuri vacante nu erau, povesteşte domnul Victor. Trebuia să-mi întreţin familia şi am fost nevoit să „coc pâine” – m-am angajat muncitor simplu la brutăria din oraş, unde procesul de muncă era organizat în trei schimburi. După câteva luni am aflat că s-a creat un loc vacant de profesor de istorie la Şcoala medie nr. 10 cu limba română de predare. M-am prezentat, şi directorul de atunci, Grigore Gubceac, m-a prevenit că mai sunt vreo şapte candidaţi la acel loc vacant, dar, totuşi, mi-a dat o speranţă. Într-o bună zi, înainte de sărbătorile de iarnă, secretara de la şcoală mi-a adus acasă un bileţel de la director, care mă invita la o convorbire. Am înţeles că mi-a surâs norocul şi, într-adevăr, am fost angajat la şcoală, dar m-am prezentat la serviciu după vacanţa de iarnă a elevilor. Şi de atunci au trecut aproape patru decenii, iar eu mă menţin în unul şi acelaşi post – de profesor de istorie. Aceasta îmi este vocaţia şi niciodată nu m-am străduit să-mi schimb locul de muncă. Am avut ocazia să activez în calitate de director al şcolii, dar nu am acceptat. Consider că pentru mine predarea istoriei este ceea ce pot face mai bine şi din tot sufletul.
În aceste patru decenii, la Şcoala românească de la Roşa s-au schimbat mai mulţi directori, dar toţi au apreciat măiestria pedagogică şi cunoştinţele profunde de care dă dovadă profesorul de istorie Victor Caraştefan.
– Chiar în primele zile după numirea sa în postul de director al Şcolii de la Roşa, Ion Grincişen, mi-a spus pe un ton mai sever că doreşte să asiste la una din lecţiile mele, îşi aminteşte domnul Victor. Bănuiam că a vrut să se convingă de ceva, dar m-am pregătit de lecţii ca de obicei, doar lecţiile sunt pentru elevi şi nu pentru director. După ce am terminat lecţia, Ion Grincişen m-a chemat la el în birou şi mi-a spus că a rămas încântat.
Actualul director al Şcolii medii nr. 10 de la Roşa, Alexandru Rusnac, îl consideră pe Victor Caraştefan unul dintre cei mai buni profesori de istorie din oraş, chiar şi din regiune.
– Anul acesta, cu prilejul Zilei învăţătorului, Victor Caraştefan a primit o menţiune din partea Consiliului Regional Cernăuţi. Iar rezultatele elevilor noştri vorbesc cel mai convingător despre măiestria profesorului care i-a instruit. Istoria este obiectul principal la testarea obligatorie şi la evaluarea independentă externă pentru absolvenţi. Avem mulţi absolvenţi, care au primit la ele notele cele mai mari şi au obţinut 170-200 de puncte: Mihai Agreţcules, Diana Rusnac, Iuliana Cojocari, Mariana Striencu, Evelina Cotiuşco, Mihaela Reabco, Ilona Borovâh. În general, elevii noştri, instruiţi de profesorul de istorie Victor Caraştefan au cunoştinţe trainice la acest obiect.
– În cazul dat trebuie să luăm în considerare următorul fapt – elevii de la şcoala noastră susţin aceste teste în limba ucraineană şi demonstrează, totodată, şi nivelul înalt de cunoaştere a limbii de stat, remarcă domnul Victor Caraştefan. Le explic elevilor în limba română şi cer ca ei să cunoască termenii şi în limba ucraineană. Tinerii trebuie să-şi cunoască limba maternă şi istoria poporului lor. Am instruit şi educat mai multe generaţii de elevi. În prezent, noi, pedagogii, lucrăm cu o generaţie care aproape că nu citeşte cărţi, dar trebuie să-i trezeşti interesul faţă de ştiinţa de carte, înfruntând aceste provocări ale timpului.
Cu şase ani în urmă, când la Şcoala de la Roşa a fost marcat bicentenarul acestei instituţii de învăţământ, profesorul Victor Caraştefan a prezentat o comunicare despre istoria ei.
– Am avut chiar şi un curs facultativ de istorie a Cernăuţiului, spune domnul Victor Caraştefan. Acum el nu mai este în orar din motive financiare. Dar avem muzeul şcolii, unde îi invit deseori pe elevi. Ei cunosc şi despre vechea cetate a Ţeţinei, din ruinele căreia a fost scoasă toata piatra pentru construcţiile din oraş. Nu ştiu cât de trainice sunt acele construcţii, dar sunt convins că anume cunoştinţele în domeniul istoriei întăresc baza cunoştinţelor generale şi spiritualităţii discipolilor noştri. În aceasta şi văd menirea unui dascăl de istorie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com