La 10/20 noiembrie 1688 se termină tipărirea „Bibliei” în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.
La 20 noiembrie 1858 s-a născut Selma Lagerlöf, scriitoare suedeză, laureată a Premiului Nobel (1909). Selma Ottilia Lovisa Lagerlöf a fost prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură și prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914). Opera sa posedă puternice tendințe moral-educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene și tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de fantezie și lirism, cu rezonanțe din vechile legende scandinave. De asemenea, a mai scris proză pentru copii, îmbinând într-o viziune poetică unică o lecție metaforică de geografie, istorie și cultură. În opera Selmei Lagerlöf predomină povestirea, legenda. Din motive didactice, scrie o carte de lecturi geografice despre Suedia, plină de amintiri istorice și de excelente descrieri ale pământului suedez. Micii sau marii cititori ai acestei cărți, nici nu-și imaginează că a fost scrisă pentru școala elementară. Cartea a fost tradusă în foarte multe limbi și este cea mai cunoscută lucrare a Selmei Lagerlöf: „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” (1907). Pentru deosebitele ei merite, Selma Lagerlöf a primit titlul de Doctor Honoris Causa și a devenit membru al Academiei Suedeze (1914). În 1939 Selma Lagerlöf a salvat-o de la exterminarea de către regimul nazist pe scriitoarea germană Nelly Sachs, care s-a refugiat la Stockholm. Selma Lagerlöf a decedat în 1940.
La 20 noiembrie 1907 la Sebiş, judeţul Arad, s-a născut Mihai Beniuc, scriitor proletcultist şi psiholog, academician, colaborator de frunte al regimului comunist din Romania. Mihai Beniuc (1907-1988) a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Este considerat primul specialist român în psihologia animală şi comparată.
La 20 noiembrie 1932, în vârstă de 90 de ani, a încetat din viaţă Iacob Negruzzi, scriitor român, academician şi profesor universitar la Iaşi. Iacob Negruzzi, fiul scriitorului Costache Negruzzi, a fost unul dintre întemeietorii Societăţii „Junimea”, redactor la revista „Convorbiri literare”. El s-a născut la 31 decembrie 1842, la Iaşi. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la învăţătură, unde studiază dreptul, obținând doctoratul în 1863. Revenit în Moldova, Iacob Negruzzi devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași. În anul 1884 se mută la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie.
În anul 1863 Iacob Negruzzi, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor şi Theodor Rosetti, pune bazele Societății culturale „Junimea” și ale revistei acesteia „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 — 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. După cum vor scrie mai târziu istoricii literari, apariţia, existenţa şi continuitatea „Convorbirilor literare” şi a „spiritului convorbirist”, a „Convorbirilor” într-un interval de timp care a depăşit un secol şi jumătate, este opera exclusivă a lui Iacob Negruzzi, primul ei redactor şi director. Aceste pagini sunt o încercare de contextualizare şi afirmare a rolului jucat de Iacob Negruzzi la „Junimea”, prin excelenţă la „Convorbiri literare”, revistă căreia dacă nu i-ar fi asigurat consistenţa, deschiderea naţională şi o remarcabilă continuitate, istoria literaturii române din ultimul veac şi jumătate ar fi arătat cu totul altfel şi sigur mai săracă.
Ca scriitor, Iacob Negruzzi debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, care apărea la Cernăuţi. Scrie poezii lirice, balade, idila „Miron și Florica” (1870), satire, epistole, schițe, romanul „Mihai Vereanu” (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii întitulat sugestiv „Amintiri de la Junimea” (1921).
Ca membru al Partidului Conservator, Iacob Negruzzi a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iaşi, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.
În 1881 Iacob Negruzzi devine membru titular al Academiei Române, fiind de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte și secretar general.
Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.
La 20 noiembrie 2010 a decedat soprana romana Roxana Briban. Ea s-a născut la Bucureşti la 28 octombrie 1971. A fost solistă a Operei Naţionale din Bucureşti (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003-2010). Roxana Briban se dedică vieții muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii și cel al cântului, devenind în scurt timp solistă a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București în anul 2000. Imediat după absolvire, debutează ca solistă a Operei Naționale din București, cu rolul Contesei din opera „Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera „Carmen” de Georges Bizet. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010. Pe data de 20 noiembrie 2010, soprana Roxana Briban încetează din viață, la vârsta de 39 ani. După aproape un an de inactivitate profesională, motivată de întreruperea angajamentului fix pe care îl avusese cu Opera Naţională Bucureşti, încă din anul 2000, pe fondul cererilor de reziliere a contractelor internaționale primite în decurs de un an, artista decide să-și pună capăt zilelor.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com