La 9 decembrie, stil nou, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Zămâslirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana. Sfântul Ioachim făcea parte din seminția lui Iuda și era descendent al regelui David. Sfânta Ana era fata cea mai mică a preotului Matan din neamul lui Aaron, împlinindu-se astfel profeția că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească. Ana s-a căsătorit cu Ioachim în Nazaret și la bătrânețe a născut-o pe Maica Domnului. Cei doi duceau o viață curată, cu credință în Dumnezeu, iar la fiecare praznic luau două părți din câștigul lor pentru a dărui oamenilor săraci și lui Dumnezeu. Într-una din zilele când erau bătrâni, cei doi au ajuns la Ierusalim pentru a jertfi Domnului. Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: „De ce aduci darul înaintea mea? Oare nu știi că nevrednic ești să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminție în Israel?”. Ioachim a plecat rușinat și defăimat și nu s-a mai întors acasă. A mers în pustiu pentru a se ruga Domnului să îi ofere Anei în pântece un copil. La rândul ei, Ana se ruga neîncetat lui Dumnezeu. În urma acestor rugăciuni, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său pentru a vesti Nașterea Maicii Domnului, care a fost spre mântuirea întregului neam omenesc.
Ioachim încă nu știa nimic, deoarece se afla în mijlocul turmelor sale, unde se dusese pentru a fi singur, deoarece era întristat. Însă, la aflarea veștii că va avea un copil, el s-a întors acasă cu nădejde în Dumnezeu. La vremea cuvenită s-a împlinit cuvântul îngerului, iar Ana a născut-o pe Sfânta Fecioara Maria.
În ziua de 9 decembrie, pe stil vechi, este cinstit Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul, care a viețuit 53 de ani pe un stâlp, suportând arșița verii și gerul iernii, din dragoste curată de Dumnezeu de la Care prin lumina cerească a primit darul vindecărilor sufletești și trupeși. Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul a trăit în secolul al VII-lea, în zilele împăratului Heraclie, undeva în preajma anului 608, trăgându-se din cetatea Adrianopole a Paflagoniei. Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul a fost ales de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale. Mama Cuviosului a visat într-o noapte că ținea în brațe un miel frumos cu două lumânări aprinse lipite de cornițe. Acestea erau faptele bune ale pruncului. Întrucât i-a murit tatăl, copilul a fost dus la biserică la vârsta de șapte ani și încredințat Episcopului Teodor, care din acel moment i-a devenit părinte duhovnicesc. Dând dovadă de multă înțelepciune, de curăție și de cumpătare, Sfântul Alipie a fost desemnat econom al bisericii, iar apoi hirotonit diacon. Simțind chemarea să viețuiască în liniște și în singurătate, el a fugit în pustie și a căutat un loc în care să petreacă astfel. Nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Dumnezeu: iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără niciun acoperiș, simțind o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpnicul. S-a făcut astfel, singur și de bună voie, mucenic cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp cum ar fi fost răstignit pe cruce.
Semnele din bătrâni arată că dacă în această zi e puţină zăpadă, iarba va înverzi devreme. Îngheţurile din această zi prevestesc geruri mari. Dacă viscoleşte, primăvara va sosi devreme.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com