Personalităţile zilei: 29 decembrie

La 29 decembrie 1610 începe campania lui Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei, împotriva lui Radu Şerban, domn al Munteniei. Oastea transilvăneană pătrunde prin pasul Bran în Muntenia şi înaintează spre Târgovişte, prăpădind şi arzând satele străbătute. Radu Şerban se refugiază în Moldova. Gabriel Báthory (1589-1613) a fost principe al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory. Timpul domniei sale a fost caracterizat de instabilitate permanentă. Prin modul său agresiv de guvernare şi atitudinea sa imorală şi-a făcut mulţi duşmani în rândul nobilimii ardelene. Odată cu ocuparea oraşului liber Sibiu şi-a atras şi împotrivirea saşilor. Din cauza războaielor pornite împotriva Munteniei a stârnit mânia Porţii Otomane. Gabriel Bethlen l-a susţinut la început şi l-a ajutat în obţinerea domniei. Văzând însă caracterul lui Gabriel Báthory şi influenţa sa negativă asupra ţării, Gabriel Bethlen a pornit cu ajutor turc şi muntenesc împotriva lui Gabriel Báthory. Pentru a-şi salva tronul, Gabriel Báthory a fost gata să predea Oradea turcilor, dar a fost asasinat.

La 29 decembrie 1873 s-a născut Ovid Densuşianu, poet, lingvist, folclorist şi istoric literar, membru al Academiei Române, autor al celei dintâi istorii ştiinţifice a limbii române, „Histoire de la langue roumaine”. A decedat la 9 iunie 1938.

La 29 decembrie 1891 s-a născut Volodymyr Symyrenko, om de ştiinţă ucrainean, directorul primei în Ucraina staţiuni ştiinţifice în domeniul pomiculturii. Volodymyr Symyrenko (1891-1938) provine dintr-o familie de mecenaţi ucraineni, care dispuneau de fabrici de zahăr. În anul 1920, în baza fostului lor conac, Volodymyr Symyrenko a creat Staţiunea de cercetări în domeniul pomiculturii şi o pepinieră de creştere a puieţilor de pomi fructiferi. Deoarece a avut un conflict cu „miciuriniştii”, care erau susţinuţi de regimul totalitar, adevăratul savant Volodymyr Symyrenko a fost de trei ori arestat, iar în noaptea din17 spre 18 septembrie 1938 – executat prin împuşcare. Despre el ne aminteşte cunoscutul soi de mere – „Symyrenka”, care creşte până în prezent şi în livezile bucovinene.

La 29 decembrie 1919, la Cernăuţi s-a născut compozitorul, muzicologul și pianistul român, naturalizat italian, Roman Vlad. Roman Vlad a studiat pianul la  Conservatorul din Cernăuţi în perioada interbelică. El a emigrat în Italia şi  şi-a continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma cu Alfredo Casella, unde a obținut diploma în anul 1942. În același an i s-a decernat Premiul „George Enescu” pentru una dintre compozițiile sale. Într-o carte de memorii, pe care a publicat-o când avea 92 de ani, compozitorul îşi aminteşte cum a părăsit Bucovina, când armata română se retrăgea, iar cea rusă avansa: „Dar am găsit un cal şi o căruţă în care mi-am urcat părinţii, sora şi pe bunica maternă şi înainte de a abandona casa din Vaşcăuţi, am intrat şi cu lacrimi am cântat la pianul meu un preludiu de Chopin”. Roman Vlad, împreună cu familia sa a reuşit să se salveze şi să ajungă în Italia, unde a rămas pentru toată viaţa.

Pe parcursul lungii sale cariere, Roman Vlad a primit numeroase recunoașteri oficiale, printre care Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Académie des Arts et des Lettres în Franța. A fost Președintele de Onoare al ediției 2001 a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. A compus coloana sonoră pentru 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d’Argento pentru partiturile sale cinematografice.

În ultimii ani ai vieţii sale Roman Vlad a fost vizitat de muzicologul şi pianistul cernăuţean, Iosif Elgiser, deţinătorul medaliei de aur UNESCO. El a şi scris în presa din Cernăuţi despre acest vestit bucovinean din Italia. Roman Vlad s-a stins din viaţă în ziua de 21 septembrie 2013, la Roma, în vârstă de 93 de ani.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com