La 30 decembrie, stil nou, este prăznuită Sfânta Muceniţă Anisia. Ea s-a născut la Tesalonic, într-o familie de oameni nobili și bogați. Părinții acesteia au crescut-o și îndreptat-o către credința creștină. Odată ce familia sa a trecut la cele veșnice, atât mama, cât și tatăl său, Sfânta Muceniță Anisia a ales să se închine întru-totul rugăciunilor dumnezeiești, mărturisind: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul”.
Astfel, deși avea o situație financiară foarte bună, Sfânta Muceniță Anisia a ales să-și vândă averea, pentru a o împărți oamenilor care se aflau la nevoie, trăind astfel, numai din ce muncea singură. Cu toate acestea, acea perioadă a fost totodată și perioada în care împăratul Maximian a permis ca oricine să ucidă creștini, fără să treacă printr-o judecată sau vreo sentință aparte.
Astfel, Sfânta Muceniţă Anisia a trecut la cele veșnice în drum spre biserică, fiind ucisă de către un soldat în față căruia a mărturisit că este creștină. Sfintele sale moaște se află la Tesalonic, în Biserica „Sfântul Dimitrie”.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 30 decembrie este cinstit Sfântul Proroc Daniel. El s-a născut din seminţia lui Iuda, seminţie împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel şi tinerii Anania, Azaria şi Misail au fost luaţi robi. Datorită înţelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul său, împreună cu cei trei tineri. Refuză să se hrănească din bucăţele împăratului şi îi descoperă acestuia ca printr-o altă hrană (doar seminţe şi apă) se pot arăta mai frumoşi la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului. Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncaţi într-un cuptor încins. Datorită credinţei lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat şi Daniel a fost acela că el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, căci era nume de dumnezeu. Refuza să se închine idolilor şi este aruncat într-o groapa cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieşi nevătămat. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oară într-o groapă cu lei din cauza credinţei în Dumnezeul Cel Viu, dar şi de această dată va ieşi nevătămat.
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor să se întoarcă în ţara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duşi în exil. Daniel şi cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic.
Semnele timpului arată că dacă în această zi este multă promoroacă, peste o săptămână vremea se va încălzi. Dacă viscoleşte, vara va fi caldă şi cu multe albine. Cum e starea vremii în ziua de 30 decembrie, aşa va fi ea şi în luna mai.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com