Liceul nr.1 din Ciudei face parte din puținele instituții de învățământ cu limba română de predare din regiunea Cernăuți, care are o istorie de mai bine de două secole. Totodată, el este de mulți ani și una din școlile de bază în privința studierii limbii și literaturii române ale Institutului regional de învățământ pedagogic postuniversitar. Aşa scria în 2005 ziarul „Libertatea Cuvântului”, inserând în coloanele sale un reportaj de la seminarul regional pentru profesorii de limba şi literatura română, desfăşurat la Şcoala medie nr. 1 din Ciudei (denumirea de atunci a acestei instituţii de învăţământ). Acel număr de ziar se păstrează în biroul directorului liceului, Radu Petraşescu. De atunci au trecut 18 ani, dar la instituţia respectivă continuă să aibă loc întruniri metodice, seminare regionale, profesorii de română de aici participă la alcătuirea manualelor şi a programelor şcolare. Domnul director, Radu Petrașescu, constată: „În momentul de față ne aflăm sub impresia sărbătorii Mărțișorului, care ne înfrumusețează sufletele. Sunt fericit că la liceul nostru este un contingent de pedagogi bine pregătiți și experimentați, care își îndeplinesc cu succes misiunea și în condițiile actuale destul de grele. „Fondul nostru de aur” sunt trei profesoare de română – Mariana Miglei, Magdalena Micailu și Maria Micailu, pe care o mai numesc și „inima românismului” la Ciudei. Aceste profesoare pot transforma o simplă lecție în una de basm”.
–Școala românească din Ciudei, în prezent Liceul nr.1, a fost și a rămas instituția de învățământ „numărul unu” în privința studierii limbii române, păstrării culturii naționale românești. E și meritul Dumneavoastră, doamnă Maria Micailu, cea care trudiți aici de mai multe decenii.
–Mă mândresc cu faptul că l-am avut ca profesor pe neuitatul Gheorghe Micailu, un pedagog minunat și un român cu inimă mare. El ne-a insuflat dragostea de limba maternă, de tradițiile poporului nostru și de tot ce e românesc. Apoi am devenit colegi, căci după studiile universitare am revenit în școala natală. Chiar nu o dată am fost întrebată dacă eu, Maria lui Gheorghe Micailu, nu sunt fiica profesorului cu renume Gheorghe Micailu, care era considerat un stâlp al românismului în ținutul nostru. Spuneam că nici rude nu suntem, pur și simplu, avem același nume de familie, atât de răspândit la Ciudei. Fiind discipolă și colegă cu Gheorghe Micailu, simt o mare responsabilitate că activez în una dintre cele mai vechi școli românești, unde limba maternă este în mare cinste.
–Și domnul director, Radu Petrașescu, afirmă același lucru. Ba mai mult, în anul de învățământ 1962-1963, pe vreo câteva luni i-a fost chiar diriginte studentul Grigore Bostan, viitorul șef al Catedrei de Filologie Română și Clasică la Universitatea cernăuțeană, care pe atunci s-a aflat la practica pedagogică la școala românească din Ciudei.
–Imaginea bună a școlii, adică a liceului nostru, ne obligă să fim cât mai responsabili în ceea ce facem. Nu ne putem permite să coborâm mai jos nivelul învățământului. Iată, numai ce am avut o lecție în clasa a șaptea, cu tema „Limba noastră” de Alexei Mateevici. Este un prilej de a le demonstra elevilor însemnătatea limbii materne în viața omului. Nu numai la lecțiile de literatură, ci și la cele de limba română le dovedesc elevilor prin exemple concrete frumusețea și bogăția graiului matern. În lexicul limbii române sunt cuvinte, ca, bunăoară, „dor”, „doină”, care nu au echivalente în alte limbi. Îi îndemn pe copii să iubească limba mamei.
Îmi iubesc și eu profesia, iubesc copiii și nu-mi doresc o altă activitate mai bună decât cea de profesoară de română. Și, iată, am 36 de ani de muncă la școala natală. Mă bucur că și fiica mea, Mariana Boiciuc, a îmbrățișat aceiași profesie și lucrează alături de mine la liceu.
–În țară se desfășoară reforma învățământului. Programa noii școli ucrainene prevede o reducere a numărului de ore la disciplina limba și literatura română. Cum poate fi compensată aceasta, doar administrația școlii are dreptul s-o facă.
–Anul acesta după noua programă se studiază deja în clasa a cincea. Sunt prevăzute 1,5 ore pe săptămână la literatura română și 2 ore la limba română. Administrația liceului nostru a decis să dea în plus câte o oră din componentul variativ. Astfel, problema a fost rezolvată. Manuale corespunzătoare sunt. Ele au fost alcătuite de o echipă de autori în frunte cu metodista de la Institutul regional de învățământ pedagogic postuniversitar, Lilia Govornean. Eu sunt coautoarea programei la limba și literatura română pentru clasele a V-IX. Dispunem și de literatură metodică, foarte folositoare pentru profesorii de română aflați la început de cale.
– Se spune că în baza limbii materne pot fi mai ușor însușite și alte limbi.
–Împărtășesc și eu această părere. Și nu numai eu. Elevii noștri posedă foarte bine limba de stat – ucraineana, iar nimerind peste hotare, în Belgia, Anglia, însușesc foarte repede franceza și engleza, precum și alte limbi. Iar cine pleacă la studii în alte țări, mai ales în România, dau dovadă de profunde cunoștințe. Anul trecut absolventul liceului nostru, Ioan Motrescu, a obținut la evaluările externe independente la matematică numărul maxim de puncte – 200. În prezent este student la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, la informatică, și are o reușită excelentă la învățătură.
–Suntem în preajma Zilei de 8 Martie – Ziua internațională a femeii. Se duc discuții dacă trebuie sau nu păstrată această sărbătoare în calendar, argumentându-se că există și alte sărbători care proslăvesc mama și femeia.
–Femeia înseamnă începutul, dragostea maternă fiind proslăvită de-a lungul istoriei omenirii. Iar primul cuvânt pe care îl rostește copilul este „mama”. Limba în care îl spune devine pentru el „maternă”. Viața este destul de complicată și femeile merită să aibă o sărbătoare în plus, mai ales în prag de primăvară, în cel mai frumos anotimp al anului – anotimpul reînvierii naturii și primenirii sufletului omenesc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com