La 13 martie, stil nou, este sărbătoarea Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului în Biserica Sfinţilor Apostoli. Sfântul Ierarh Nichifor a fost Patriarh al Constantinopolului în timpul iconoclasmului, la începutul secolului al IX-lea. El a pus apărarea doctrinei ortodoxe în fața ereziilor, și a conștiinței ortodoxe în fața dictaturii statului, mai presus de poziția sa socială. Sfântul Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, cunoscut și ca Sfântul Nichifor Mărturisitorul s-a născut în preajma anului 758, la Constantinopol. A primit o educație aleasă, tatăl său, Theodor, fiind secretar al împăratului Constantin al V-lea Copronimul. În anul 842, după ce a sărbătorit cu multă strălucire biruinţa dreptei credinţe în Duminica Ortodoxiei, Sfânta Teodora împărăteasa şi fiul ei Mihail, primind sfatul Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, au hotărât să aducă în cetatea de scaun moaştele Sfântului Patriarh Nichifor. Drept aceea, Fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de arhierei şi mergând în insula Proconez a ridicat moaştele Sfântului Nichifor, pe care le-a aşezat cu cinste într-o raclă nouă de mare preţ. Astfel, le-a adus la Constantinopol, unde au fost întâmpinate de împărat şi maica sa, precum şi de mulţime multă de popor. Moaştele au fost aşezate spre cinstire în Biserica Sfinţilor Apostoli.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este cinstit Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul. Credinciosul Vasile a trăit timpurile deosebit de grele în care prigoana iconoclastă împotriva credincioşilor iubitori de Dumnezeu era susţinută cu multă îndârjire de conducătorii de la Constantinopol, în secolul al VIII-lea. Lipsiți de cuvântul lui Dumnezeu și închiși în propriile lor idei, aceștia nu au mai ținut cont de nimic și au ordonat fără milă adevărate persecuţii sângeroase împotriva ortodocşilor iconoduli. Conducătorii au ordonat desfiinţarea a zeci și sute de mănăstiri, precum şi distrugerea sfintelor icoane, pe fondul că acestea înfățișau chipuri și nu erau făcute spre închinarea la zei. În acea perioadă grea, Sfântul Vasile, văzând tot ce se întâmplă, a analizat cu ochii sufletului și a decis să lase rapid lumea şi cele lumeşti și a devenit monah. A fost numit „Mărturisitorul” pentru că în timpul persecuţiei iconoclaste a propovăduit adevărul despre Iisus Hristos, împreună cu Sfântul Procopie Decapolitul, înaintea prigonitorilor. Pentru aceasta a fost închis în temniţă, a fost chinuit zile la rând și supus unor torturi greu de suportat unui om. Tot ce făcea însă era să se roage zilnic la Dumnezeu să îi ierte orice păcat știut și neștiut, iar cei care treceau pe lângă el erau învățați de adevăratul Dumnezeu și de minunile Sale. După moartea lui Leon al patrulea, în perioada istorică a anilor 775-780, Sfântul Vasile Mărturisitorul a fost eliberat din temniţă și lăsat în viață. El a trăit ca monah, în aspre nevoinţe duhovniceşti, până la mutarea sa la viața de apoi, iar la scurt timp a fost numit sfânt.
După semnele timpului din această zi, sătenii încercau să presupună cum urmau să fie recoltele de peste an. Dacă picură din streşină (în cazul topirii zăpezii pe acoperiş), recolta va fi bogată. Ziua cu soare, de asemenea, este un semn de belşug. Dacă plouă, vara va fi caldă, dar ploioasă. Ziua posomorâtă prevesteşte îngheţuri pe timp de noapte.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com