La 18 martie 1442 a început Bătălia de la Sibiu, în rezultatul căreia Iancu de Hunedoara la învins pe Mezid, beiul Vidinului. Bătălia de la Sibiu a fost purtată între armatele Regatului Ungariei și Imperiului Otoman în perioada 18-25 martie 1442, în zona cuprinsă între Sântimbru și Sibiu. Ea a făcut parte din războaiele otomano-maghiare, iar cele două forțe militare au fost comandate de Iancu de Hunedoara și Mezid, beiul Vidinului. Bătălia s-a terminat cu victoria armatelor creștine, aceasta fiind a treia victorie a armatelor conduse de Ioan de Hunedoara asupra otomanilor după cele obținute la Semendria în 1437 și în zona dintre Semendria și Belgrad în 1441.
La 18 martie 1856 a fost semnat Tratatul de Pace de la Paris, prin care a luat sfârșit războiul din Crimeea. Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii. De asemenea, era stabilită libera circulație pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării. Alte prevederi priveau statutul Principatelor Dunărene – Moldova și Valahia – care rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitatea otomană, dar cărora li se acorda dreptul de a avea propriile constituții și adunări legislative și care aveau să fie puse sub supravegherea puterilor victorioase. A fost stabilită organizarea unui referendum în chestiunea dorinței de unire a populației celor două principate și înființarea Adunărilor ad-hoc la Iași, respectiv, la București. Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus.
La 18 martie 1858 s-a născut Rudolf Christian Karl Diesel, inventatorul motorului cu ardere internă, cu aprindere prin compresiune şi care îi poartă numele.
La 18 martie 1906, Traian Vuia a realizat la Paris primul zbor autopropulsat din lume, cu un aparat mai greu decât aerul. Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Bujoru, Caraş-Severin, pe atunci în Austro-Ungaria. El a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoașterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Dorința lui Traian Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor. Inventatorul român a înaintat Academiei de Științe din Paris un memoriu, în februarie 1903, întitulat „Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decât aerul”, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, la 17 august 1903 obţine brevetul de invenţie. A fost nevoit să-şi echipeze micul monoplan (aeroplanul «Vuia 1″), pe care a început să-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor. Neputându-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Traian Vuia inventă un motor cu acid carbonic comprimat, mai simplu şi puțin costisitor, însă timpul lui de funcţionare era de aproximativ trei minute. În anul 1905 aeroplanul a fost gata. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemenea unui evantai. Întreaga construcţie era metalică, din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pânză de in impregnată. Spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative, aeroplanul lui Traian Vuia avea o singură elice.
La încercările din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, după ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înălțimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer. Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul „Vuia 1 bis”. Traian Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau. Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române în mai 1946. S-a stins din viață la 2 septembrie 1950, la București. Este înmormântat la cimitirul Bellu. Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com