La 4 mai 1940, în satul Budeneţ de lângă Storojineţ s-a născut savantul și scriitorul cernăuțean, Grigore Bostan.
Întreaga lui activitate științifică și didactică s-a desfășurat la Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, unde pe parcursul unui sfert de veac a condus Catedra de Filologie Română și Clasică (1979-2004). Şi-a luat doctoratul în filologie la Kiev (1971) şi pe cel în folcloristică la Moscova (1987). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Republica Moldova şi Ucraina, membru de onoare al Academiei Române (1991) şi membru al Academiei Şcolii Superioare din Ucraina (1993).
Lui Grigore Bostan i-a fost sortit să fie primul președinte al Societății Regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, creată în mai 1989, și s-o îndrepte pe calea prosperării neamului românesc din nordul Bucovinei, la răscruci de epoci, când se ruina sistemul totalitar sovietic, iar cel independent și democratic abia se înfiripa. Această Societate, în frunte cu profesorul Grigore Bostan, urma să recupereze în scurt timp ceea de ce au fost lipsiți românii dintre Siret și Nistru în plan cultural în acea jumătate de secol de existență sub steaua roșie și să revină la plinătatea trăirii spirituale.
Grigore Bostan a fost primul om de știință român din Cernăuți, căruia i s-a conferit titlul de Membru de Onoare al Academiei Române după o perioadă de tăcere a principalei instituții științifice din patria istorică, impusă de sistemul socialist. Astfel, Grigore Bostan a fost primit și apreciat în marea familie de savanți români din întreaga lume.
Un alt merit deosebit al doctorului-academician constă în aceea că el a alcătuit, împreună cu Lora Bostan, un compendiu-antologie al literaturii române din Bucovina, regiunea Cernăuți, care cuprinde perioada 1775-2000. A continuat tradiția lui Constantin Loghin, autorul primei istorii a literaturii române din Bucovina.
Ca folclorist, Grigore Bostan a făcut o analiză amplă și comparativă a creației, datinilor și tradițiilor populare românești cu cele ale popoarelor vecine sau conlocuitoare, îndemnându-ne să cunoaștem creația genială a neamului nostru sub aspect național și general uman.
Deplinătatea științifică a fost trăită de Grigore Bostan și în creația sa poetică. Academicianul Mihai Cimpoi de la Chișinău îl apreciază astfel: „Prima expresie care ne vine în gând în clipa când ne propunem să-l evocăm pe Grigore Bostan este deplinătate, în sensul de completitudine de volum în cazul culturii, de care vorbea Eminescu. Deplinătatea sa, bineînțeles intelectuală, însemna, în primul rând, o cuprindere largă, polihistorică, a mai multor sfere ale cunoașterii – de la folclor până la literatura universală, cuprinzând și cultura românească. Când vorbim de mai multe domenii în care s-a manifestat ne gândim și la darul său de analist, de fenomenolog, dar și de cel de poet, exercitându-se – cu spontaneitate și cu putere de invenție rapidă – în instantaneul liric, dar și în cel umoristic, epigramatic, și la ipostaza de autor de sinteze”.
Grigore Bostan a adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea spiritualităţii unei importante ramuri a românităţii. În studiul Poezia populară românească din spaţiul carpato-nistrean (1998), îşi propune să detaşeze identitatea artistică românească de unele tangenţe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul îşi bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoroman) şi original, stabilind, nuanţat, dacă este vorba de interferenţe, de împrumuturi reciproce, şi luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulaţie a unor bunuri culturale.
Grigore Bostan-poetul a fost menționat la fel de darnic ca și Grigore Bostan-savantul. A debutat, în anul 1961, cu poezia „Drumeţii” în săptămânalul „Cultura Moldovei” din Chişinău. Volumele „Cântece de drum” (1982), „Revenire” (1990), „Vitrina manechinelor” (1992), „Cetatea de Sus” (1994) şi „Dincolo de vârstă” (1996) conţin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparţine unui glas ce îndrăzneşte să se exprime într-un imperiu al tăcerii: „Şi se tăcea pretutindeni/ nu cumva să iasă/ din malul de piatră/ cu ochii de bronz – troglodiţii/ adevăraţii stăpâni ai acestor meleaguri” („Sare amară”). Este deținătorul mai multor premii literare prestigioase: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul „Lucian Blaga”, Premiul „Mircea Streinul”, Premiul Salonului Internațional de carte de la Iași, Premiul Fundației Culturale a Bucovinei, Premiul „Iuri Fedkovyci”. Ca poet, Grigore Bostan a lăsat un mesaj deosebit pentru neamul său „de la poale de Carpați”: „Să porți, ca mărul înflorit, pe frunte,/ solemn, cununa tainelor cerești/ și-n ghețurile vremurilor cărunte/ cu versul tău grădini să-ntinerești”.
A trecut în veșnicie la 17 noiembrie 2004 (Cernăuți). Cu doi ani în urmă, în fața școlii din Budeneț (în prezent Gimnaziu) a fost dezvelit bustul savantului, pedagogului și scriitorului Grigore Bostan (sculptor Cristi Botă).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com