Satul Cupca la o nouă aniversare

29 5 C 2

Aș fi trebuit să spun își sărbătorește ziua, dar în condițiile actuale, din cauza situației din țara noastră, ne limităm la ceva simplu și modest. Totuși, nu putem să nu amintim cititorilor despre acest frumos și vechi sat de pe Valea Siretului.  De la prima sa atestație documentară avem deja circa  595 de ani. S-a stabilit ziua acestui sat la finele lunii mai în fiecare an.

Satul Cupca are cu ce se mândri: cu oamenii săi vrednici, cu evenimente remarcabile, cu date importante, cu realizări în mai multe domenii. Primul cupcean, deputat în Parlamentul de la Viena, în vremea imperiului austro-ungar a fost Gheorghe Timiș. Un descendent al acestei familii din satul Cupca, fostul director al acestei instituții de învățământ, dl Grigore Timiș, a fost în perioada actuală deputat al poporului din Ucraina. Cu ani în urmă, regretatul cupcean, doctor-inginer Petre Ciobanu din Brașov, ajutat de alți doi cupceni Reveca Prelipceanu și Vasile Slănina (cu părere de rău toți trecuți în eternitate), au muncit mult și au pregătit pentru tipar monografia istorică a satului Cupca, numită „Cupca, un sat din Bucovina”. Prin anii 2000, fostul director al școlii din Cupca, dl. Domețian Cucuruz a editat partea a doua a acestei monografii cu același titlu.

Despre biserica satului, școala medie (acum liceu), copiii talentați, membrii ai cenaclului literar „Lămâița”, de la începutul anilor 2000 până în prezent, au fost publicate câteva cărți (autoare-subsemnata).  Iată titlurile lor: „Muguri pe ramul creației”, „Anii de școală – amintiri de neuitat”, „Sfânt lăcaș de închinare”, „Un strop de fericire din roua copilăriei”.

29 5 C 3

Un aport considerabil la promovarea istoriei, literaturii, culturii și cultelor, civilizației, folclorului autentic, tradițiilor, datinilor, obiceiurilor satului natal și-au adus pe parcursul anilor mai mulți cupceni. Vom menționa doar pe câțiva dintre ei: istoricul Constantin Ungureanu, autor a mai multor cărți despre Bucovina în diferite perioade, regretata folcloristă  Magdalina Morar, autoarea unei cărți despre sat și obiceiurile lui,  regretatul tenor, solist  al operei din Viena, Marian Talaba,  meșterița populară, octogenara Felicia Ungurean, care a pictat tablouri pe sticlă, profesoara liceului din sat, Lucica Dușceac, nonogenarul, meșter popular în construcția caselor din lemn, Gheorghe Alerguș, octogenarul Petru Morar a meşterit din lemn uși și ferești pentru tot satul, alt consătean de a lor mai tânăr, Vasile Alerguș este un cunoscut meșter de sculptură în lemn. Meșterița populară, cusătoreasa Margalina Alerguș, care brodeayă cămăși în stil popular. Merită să spunem un cuvânt bun și despre cupceanul Vasile Bicer, deputat în Consiliul Regional, director al Firmei de construcții „Nadia”, care în  permanență ajută satul natal.  În ultimii ani, până la neașteptata sa dispariție, regretata poetă și activistă din Timișoara, România, originară din Cupca, Mariana Gurza a publicat online în revista sa „Logos și Agape”, zeci de materiale despre Cupca și cupceni, marea majoritate expediate de subsemnata. Despre toți acești oameni, dar și despre mulți alții pe parcursul anilor au fost publicate materiale în diferite ziare, iar în ultimul timp apar online.

29 5 C 1

De asemenea avem câteva broșuri ale copiilor talentați în domeniul creației, poeziei, cuvântului scris. Mai mulți cupceni au publicat materiale în presa noastră românească despre cei care au avut de suferit în timpul prigoanei staliniste, despre tradițiile și obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă, pascale, familiare etc. Mândria acestui sat sunt cele două biserici, în numele sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Cea veche este declarată monument de cult având peste  230 de ani de la sfințirea ei. Frumoase și irepetabile sunt sărbătorile de iarnă, aici la Cupca. Se pare că nicăieri în Bucovina nu se colindă trei zile și trei nopți la rând. Iar colindele sunt lungi, tărăgănate, cu nuanțe specifice locului. De sfintele Paști, aici, în această localitate românească, s-a mai păstrat tradiția de a merge la Toacă. Adică, duminică după masă și luni după slujba de la biserică, copii mai ales, dar și maturrii, ciocnesc ouă, își urează unul altuia un sincer Hristos a Înviat, cu frumosul răspuns  Adevărat a Înviat. Majoritatea sunt îmbrăcați în haine naționale. De menționat faptul că această tradiție veche, creștină s-a păstrat, ca prin minune, chiar în vremea sovietică, în perioada ateistă.

Costumația națională este foarte frumoasă, atât cea femeiască, cât și cea bărbătească. Cămășile cusute, catrințele, brâiele, bundițele, opincile, ițarii, sumanele, cojoacele – sunt atât de frumoase, cu ozoare vechi și în culori felurite. Casele, unele mai vechi în patru ape, numite românești, altele în două, așa numite nemțești, iar în ultimii ani cu două etaje, moderne,  ornamentate frumos, dau satului un aspect deosebit. Natura, pădurile din împrejurimi, văile, dealurile, colinele… dau satului un aspect frumos. Desigur, că greutățile din ultimii ani și-au pus amprenta pe viața și soarta cupcenilor, dar sperăm că se va îndura bunul Dumnezeu  de noi toți și vom reveni la o viață normală. Atunci vom putea sărbători așa cum se cuvine asemenea evenimente.

29 5 C 4

Eleonora SCHIPOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий