Interviu cu pedagogul și interpreta Natalia PASCAR
–Stimată Natalia, împreună cu sora-gemene, Nadejda, faceți parte din colectivul pedagogic al Liceului nr.2 din Noua Suliță, pe timpurile nu prea îndepărtate Școala medie nr.2 cu limba română de predare. Sunteți învățătoare la clasele primare – clase paralele.
–Actualii noștri elevi au trecut în clasa a doua. Ei sunt în vacanță, iar noi în concediu – la Nesvoia, la părinți.
–Ca două surori-gemene sunteți nedespărțite nu numai la Liceu, ci și pe scena amatoricească. Duetul Dumneavoastră este bine cunoscut pe meleagurile nouăsulițene. Interpretați cântece românești și ucrainene.
–De mai mult timp activăm pe lângă Casa de cultură din Noua Suliță. Facem parte din ansamblul „Tembr” („Timbrul”). Cânt în duet cu Nadejda, iar uneori formăm și un trio, la noi alăturându-se interpretul Oleg Antoniiciuc.
–Trăim vremuri grele. Din cauza războiului milioane de oameni au fost nevoiți să-și părăsească locurile natale, au rămas fără case, fără rude apropiate și prieteni. Ecoul războiului se simte și în regiunea noastră, situată departe de linia frontului…
–Chiar în clasele noastre avem elevi din regiunea Mykolaiv. Sunt din familii refugiate. Nu se deosebesc de copiii localnici. Au fost primiți bine și se simt liber alături de colegii lor. La Liceu organizăm acțiuni de binefacere, îi antrenăm pe elevi și pe părinții lor la colectarea ajutorului umanitar pentru apărătorii noștri de pe front.
–De caritate vă ocupați și în afara Liceului. Duetul surorilor-gemene Natalia și Nadejda Pascar, împreună cu alți artiști amatori de la Casa de cultură din Noua Suliță participă la un turneu de binefacere prin localitățile Comunității Teritoriale Noua Suliță.
–Ideea de a organiza concerte de binefacere a plăcut tuturor și ne-am apucat cu entuziasm s-o realizăm. Scopul e ca banii adunați să fie depuși pe conturile Forțelor Armate. Am evoluat la Noua Suliță. Apoi am fost primiți la Casa de cultură din Stroiești. Oamenii de la fața locului spuneau că demult n-a fost în sat un asemenea concert. Am poposit și la Coteleu, unde ne-au susținut și artiștii amatori locali. La Dinăuți a fost o adevărată sărbătoare a cântecului și dansului. La Casa de cultură de aici activează mai multe grupe coregrafice, care au avut posibilitatea să iasă cu noi pe scenă, să-și prezinte măiestria în fața consătenilor. La Marșinți ne-a susținut Ansamblul etnofolcloric „Țărăncuța”, în frunte cu Sofia Roșca. Chiar și la Doljoc, unde am evoluat recent, am rămas plăcut uimiți de străduința interpreților din această localitate.
–Prin urmare, turneul pe care îl întreprindeți înviorează, cum s-ar spune, viața culturală din localitățile Comunității. Aceste concerte se deosebesc de cele pe care le-ați susținut anterior?
–Desigur. Un concert de binefacere nu poate fi decât un concert de suflet. Oamenii vin la el nu, pur și simplu, să asculte cântece și să-i admire pe dansatori. Ei înțeleg că ceea ce facem este pentru cei de pe linia frontului, consăteni de-ai lor, care cu arma în mâini ne apără țara și viața noastră. Și se adună la concertele acestea multă lume, căci oamenii sunt doriți de muzică, de cântec, de ceva frumos. Vin ca prin donațiile lor să contribuie și ei la satisfacerea necesităților apărătorilor ucraineni.
–Ce le propuneți spectatorilor?
–Cântece ucrainene și românești. În situația de astăzi sunt potrivite mai ales cântecele cu un mesaj patriotic. Dar ținem cont și de preferințele publicului nouăsulițean. Sunt primite cu aplauze îndelungate cântecele populare în interpretarea bunei noastre prietene, Natalia Andrieș, din Tărăsăuți. Deși Tărăsăuțiul face parte din Comunitatea Teritorială Vancicăuți, Noua Suliță continuă să rămână un centru cultural pentru localitățile din Valea Prutului.
–În fotografiile pe care le-ați postat în rețelele de socializare de la recentul concert susținut la Doljoc, am văzut lângă scenă portretul unui militar din acest sat, căzut pe front. La concertele de binefacere vin și rudele apărătorilor noștri, care au trecut dincolo de hotarul timpului?
–Poate că vin… Când ești pe scenă, în fața oamenilor, citești în privirile lor o mare tristețe, dar vezi și o scânteie de speranță. Cântecele noastre, în genere muzica, le alină sufletul. Ei se bucură sincer de aceste concerte. Nu cântăm de dragul cântecului, ci pentru a-i îmbărbăta pe oameni, pentru a-i ajuta, prin ceea ce putem face, pe copământenii noștri aflați pe front.
Războiul este o mare durere. Nu putem uita nici până acum jalea care a cuprins satul Nesvoia, atunci când în primele lini ale invaziei și-a pierdut viața în lupte tânărul nostru consătean, Corneliu Toporeț. Dar trebuie să depășim aceste încercări și să ne orientăm spre fapte bune și frumoase – să învățăm copiii și să le creăm oamenilor clipe de delectare cu ajutorul cântecului.
–Vă dorim succese și performanțe pe acest tărâm!
–Mulțumim.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com