La Varniţa, la poale de codru verde
La un colţ al pădurii din Suceveni, convoiul băştinaşilor a fost somat de un grup de soldaţi sovietici care, pentru a intimida mulţimea, au tras o salvă în aer. Acest avertisment n-a exercitat nicio influenţă asupra oamenilor. Ei şi-au continuat drumul spre frontieră. Pe teritoriul satului Fântâna Albă din fostul raion Hliboca, lângă cantonul Varniţa – la o depărtare de doi kilometri de hotarul instalat la finele cireşarului 1940 – coloana de oameni paşnici a fost oprită de grănicerii stalinişti, proptiţi la marginea codrului secular. La semnalul comandantului, responsabil de efectuarea acestei operaţiuni, au pornit să ţăcănească din trei părţi mitralierele bolşevicilor, secerând rândurile conaţionalilor. Rafalele focului ucigător al mitralierelor se contopea cu vaietele muribunzilor, cu vocile pline de durere ale răniţilor, cu bocetele femeilor şi strigătele sfâşietoare ale copiilor, cu răcnetele infernale ale satrapilor stalinişti şi cu sângele martirilor, care curgea din belşug, acoperind glia strămoşească.
În acea zi, în Poiana Varniţei, a lăcrimat Mântuitorul, răstignit pe cruce. Mureau cu dorul de Ţară în inimi fiii şi fiicele neamului. Au căzut, cu sufletul neîmpăcat, în floarea vârstei, românii. Pe data de 28 ianuarie 1943, Vasile N. Florescu, Guvernatorul Provinciei Bucovina, s-a adresat către Pretorul plăşii Storojineţ cu următoarele cuvinte: „Avem onoare a Vă ruga să binevoiţi a ne comunica dacă cei asasinaţi şi îngropaţi în groapa comună au fost exhumaţi şi îngropaţi creştineşte? Câţi dintre cei omorâţi au fost idendificaţi?”. În ziua de 1 februarie 1943, Primpretorul plăşii Storojineţ, Gheorghe Scraba, scria Guvernatorului Provinciei Bucovina: „La ordinul Dumneavoastră nr. 775 din 28 ianuarie 1943, avem onoare a Vă raporta că nici unul dintre locuitorii asasinaţi şi îngropaţi în groapa comunei Fântâna Albă, nu au fost exhumaţi şi înmormântaţi apoi creştineşte. Din cei omorâţi acolo, din informaţiile luate de la locuitorii, care au luat parte activă şi au fost prezenţi la măcel, s-a putut identifica un număr de 24 de locuitori”. La informaţia în cauză s-a alăturat „Tabelul de locuitorii morţi şi identificaţi din revoluţia din 1 aprilie 1941”:
comuna Cupca:
Ţugui Mihai al lui Vasile
Plevan Arcadie al lui Teodor
Belmega Ioan al lui Teodor
Bicer Gheorghe al lui Ilie
Duşceac Ioan al lui Teodor
comuna Suceveni:
Sucevan Constantin al lui Vasile
Bostan Dragoş
Mihailovici Ilie al lui Vasile
Sidoreac Vasile al lui Alexa
comuna Pătrăuţii de Sus:
Ursulean Varvara a lui Nichita
comuna Pătrăuţii de Jos:
Liciman Simion
Savu Pavel al lui Ioan
Popescu Petru al lui Ioan
comuna Carapciu:
Tovarniţchi Gheorghe al lui Dumitru
Tovarniţchi Ilie al lui Zaharie
Tovarniţchi Vasile al lui Pavel
Tovarniţchi Traian al lui Gheorghe
Corduban Nicolae al lui Dumitru
Opaiţ Cozma al lui Ilie
Opaiţ Gheorghe al lui Nistor
Dabâca Teodor al lui Gheorghe
comuna Iordăneşti:
Halac Ioan al lui Dumitru
comuna Petriceni:
Lazurca Gheorghe al lui Teodor
Botariu Cozma al lui Vasile
E necesar de a menţiona faptul că numărul celor căzuţi în ziua de 1 aprilie 1941, la Varniţa, indicat în tabelul Preturei plăşii Storojineţ, coincide cu numărul martirilor, seceraţi de gloanţele staliniştilor, păstrat în documentele Detaşamentului de grăniceri.
Conform documentelor păstrate în fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuţi, tot la Fântâna Albă au murit: Lupăşteanu Titania, născută în 1911, şi Rotariu Cozma al lui Vasile, născut în 1914.
În ziua de 1 aprilie 1941 au sângerat cerul şi pământul. S-a îngrozit Valea Siretului. Unii, care au reuşit să scape de gloanţele grănicerilor bolşevici, „refugiindu-se în pădurea din apropiere, au fost ajunşi din urmă de cavaleria sovietică şi măcelăriţi cu sabia”. Martirii sunt aruncaţi în gropi comune. Ei îşi dorm somnul veşnic la poale de codru verde. Fagii seculari le freamătă la creştet.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com