ANUL 1941 ÎN DESTINUL ŢINUTULUI NOSTRU (XXX)

14 9 F 5

  „Ei mureau în nopţi cu lună şi cu stele sângerânde”

La finele lunii iunie şi începutul lui iulie 1941, deţinuţii închisorii din Hotin, în număr de 223 de osândiţi, au fost transferaţi peste Nistru şi întemniţaţi în localul închisorii din Kameaneţ-Podilski. Doi oameni, condamnaţi de către autorităţile staliniste la moarte, vor fi împuşcaţi în curtea închisorii din Hotin.

Pe data de 30 iunie, 405 deţinuţi ai închisorii din Storojineţ, vor urca în vagoanele destinate pentru transportarea arestaţilor, apucând calea Gulagului bolşevic.

În ziua de 3 iulie, din cele două cazemate staliniste, pline de groază şi durere, ale oraşului Cernăuţi, au fost scoşi 877 de nevinovaţi şi, sub escorta călăilor din batalionul nr. 154 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., au pornit spre lagărele morţii din imperiul comunist.

Conform indicaţiilor Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., începând cu data de 22 iunie, vor fi executaţi în localul închisorii din centrul regional toţi deţinuţii, condamnaţi la moarte de către organele judiciare şi extrajudiciare sovietice. Până la 3 iulie 1941, au fost împuşcaţi şi arestaţii, acuzaţi de autorităţile socialiste de săvârşirea unor acţiuni contrarevoluţionare, precum şi bolnavii, care se aflau internaţi în spitalele închisorilor.

În această perioadă de timp au trecut în eternitate şi martirii neamului românesc.

                                                            Patriotul Mihai Oprea

În noaptea de 28 spre 29 iunie 1940, 12 tancuri sovietice, cu echipament deplin de luptă, ţinând drumul spre Dorohoi, au ajuns la Mamorniţa, azi Mamorniţa-Vama, fostul raion Herţa. Ostaşii Armatei Roşii, în mod brutal, au dezarmat plutonul soldaţilor români, rupându-le epoleţii. Militarii români erau nevoiţi să sufere insultele „eliberatorilor”, fiindcă aveau ordin de la superiori să nu intre în conflict cu bolşevicii. Să oprească ofensiva staliniştilor a încercat românul Mihai al lui Gheorghe Oprea, născut în 1890, în oraşul Bucureşti, poseda studii superioare, care avea moşie în acea frumoasă localitate, baştina scriitorului George Sion. Tanchiştii bolşevici s-au năpustit asupra lui, strigând: „Tî, moldovan, mamalîjnik, paşol na Rumîniu!”. „Eliberatorii” s-au răfuit crunt cu acest patriot pentru a lui „manifestare contrarevoluţionară”. Fiind inclus de către autorităţile sovietice în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, va fi arestat de către reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. în ziua de 21 iulie 1940. Pe data de 8 octombrie, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la moarte. Sentinţa a fost executată, în localul închisorii din centrul regional, la 12 februarie 1941.

„Obiditul” din Herţa

Pe la orele 5 dimineaţa, în ziua de 29 iunie, maşinile blindate ale staliniştilor şi-au făcut apariţia la marginea orăşelului Herţa, fiind întâmpinate de unicul „obidit” din acest mândru şi istoric târg din partea de nord a Moldovei. Înaintea staliniştilor a ieşit fostul ilegalist Fogăl, ţinând în mâna stângă un steguleţ roşu, iar în dreapta – un revolver. Dorind să obţină bunăvoinţa celor veniţi de la Răsărit, „obiditul” a tras în sublocotenentul Adrian Dragomir, din Regimentul 16 Artilerie, care, împreună cu căpitanul Ioan Boroş, au barat drumul tancurilor sovietice. Alţi „obidiţi”, despre care amintea presa românească din regiunea Cernăuţi în perioada sovietică, n-au fost descoperiţi.

Acest „obidit”, colaborând cu „eliberatorii”, a început să ticluiască denunţuri împotriva pământenilor săi, de tipul: „Către Raicompart Herţa. Este un speculand în Herţa şi anume Iancu Şencl, magazia de fereria nr. 171, strada J. K. Bratianu. El a vândut marfa de 40 mii ruble şi mai vinde şi acuma cu preţuri mari, care speculează pe toţi ţărani. Şi Eli Reiner, magazia de piele şi talpa, cel puţin de 30 mii ruble şi acuma are serviciu, a dat bacşiş o pereche de cizme. Un bun comunist”. Denunţurile „bunului comunist” au decis soarta multor herţeni, supuşi la cele mai bestiale torturi şi la cele mai groaznice chinuri. Mulţi au murit în lanţurile anchetelor staliniste, iar alţii au apucat calea lungă şi grea a exilului.

Cei 1.380 de băştinaşi din Ţinutul Herţei (1.235 români, 127 evrei, 13 ucraineni, 3 ruşi, un elveţian, un neamţ), duşi în locurile îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice, au lăsat 1.308 hectare de pământ arabil, 299 case de locuit, 157 de grajduri,  44 de cai, 254 de vite cornute mari, 93 de oi, 28 porcine, 34 de căruţe, o farmacie, două frizerii, o moară, 34 de prăvălii, numeros inventar agricol. Toate aceste bunuri, vor fi jefuite de către acoliţii lui Stalin şi de „obiditul” Fogăl, care a aşteptat venirea bolşevicilor.

„Adevărul este unic şi acelaşi pentru vremuri şi vremuri şi iese la suprafaţă, ca uleiul deasupra apei”.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Добавить комментарий