Toamna coboară în sufletul meu
cu nopţile toamnei pline de vise,
cu izvoarele toamnei spuzite de dor,
cu pădurea toamnei îmbrăcată în doine.
Toamna coboară în sufletul meu
cu păsările toamnei care se duc,
cu ploile toamnei care plâng,
cu frunzele toamnei care mor.
Toamna coboară în sufletul meu
cu cerul toamnei adânc şi tainic,
cu stelele toamnei ca nişte spice de grâu,
cu şesul toamnei doldora de cântec.
Toamna coboară în sufletul meu
cu luncile toamnei despletite,
cu iarba toamnei dusă în pământ,
cu luna toamnei tânără ca o baladă.
Toamna coboară în sufletul meu…
Şi eu cobor în toamnă cu sufletul îndurerat.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com