CARTEA ISTORIEI VEȘNIC DESCHISĂ – 13 OCTOMBRIE

13 10 IS 1

La 13 octombrie 2002, cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea Sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din Iaşi, a fost proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Proclamarea canonizării  a avut loc  în Romania, după ce, în anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

Sinodul de la Iaşi a fost un eveniment de însemnătate mondială. În octombrie 1642, la Iaşi, în  Sala Gotică a Bisericii „Trei Ierarhi“, o seamă de înalţi prelaţi, reprezentanţi ai Ortodoxiei ruse (ucrainene), greceşti şi latine discutau pe marginea unui act extrem de important pentru Biserica Răsăritului – „Mărturisirea de credinţă” a Mitropolitului Kievului Petru Movilă. O pravilă stabilită de acesta pentru Biserica Ortodoxă din Ucraina, ce avea să fie extinsă, în urma Sinodului de la Iaşi, în întreaga Ortodoxie.

13 10 IS 2

Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, al Galiției și a toată Ucraina, este una dintre personalitățile de vază, poate chiar emblematice ale Bisericii Creștine Ortodoxe din secolul al XVII-lea, dar și din actualitate. S-a născut la 21/31 decembrie 1596, la Suceava, cetatea de scaun de pe atunci a Domnitorilor Moldovei, fiind și el fiu de domnitor. Numele Petru i-a fost dat la botez în memoria străbunicului său Petru Rareș, fost Domn al Moldovei, fiu al lui Ștefan cel Mare.  Tatăl său, Simion Movilă, a fost hatman al Moldovei, apoi Domn al Țării Românești între anii 1599 – 1601, dar și Domn al Moldovei, în anii 1606 – 1607. Mama Marghita, se trage din neam nobil de polonezi, fostă prințesă.

13 10 IS 4

Familia Movileștilor era una vestită între familiile de boieri ai Țării Moldovei din acele vremuri. Un frate al tatălui său, Ieremia Movilă, a fost Domnitor al Moldovei în anii 1595 – 1606, alt frate, Gheorghe Movilă, a fost Mitropolit al Moldovei. După moartea tatălui său, din cauza situației politice tulbure din Moldova, Petru Movilă a pribegit împreună cu mama și frații săi, locuind o vreme în Țara Românească, apoi s-au stabilit în Polonia, când Petru era încă foarte tânăr. Mai târziu mama sa Marghita s-a călugărit luând numele Melania.

Primește o educație aleasă mai întâi în familie, acasă, apoi la vestita școală a „Frăției Ortodoxe ”din Lvov  (Lemberg) și, probabil, la Academia din Zamosk. A studiat limba latină, limba greacă, limba slavonă și limba polonă, precum și discipline obligatorii la acea vreme: gramatica, poetica, retorica, dialectica și teologia. Se presupune că a studiat apoi în Europa Occidentală. În Plolonia, după obiceiul nobililor din acele vremuri, a fost ofițer, a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor: lupta de la Țuțora din anul 1620 și lupta de la Hotin din 1621.

După bătălia de la Hotin, Regele Poloniei Sigismund al III-lea, a remarcat atât devotamentul lui Petru Movilă pentru coroana Poloniei, cât și vitejia lui în luptă, recomandându-l Înaltei Porți spre a fi înscăunat Domn al Moldovei. Dar tânărul ofițer deja nu mai punea preț pe slava lumii trecătoare. El hotărâse să se lepede de „grija cea lumească”, astfel ofițerul Petru Movilă devine ostaș al lui Hristos, refuzând să lupte pentru tronul Moldovei, stăpânit cândva de tatăl său, Simion Movilă și de unchiul Ieremia Movilă.

Începând din anul 1622, datorită unei chemări lăuntrice, se pregătește pentru viața în Hristos și pentru Hristos, încă de la moșia sa din Rubejovka, zidind o biserică cu hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, precum îi stătea bine unui fiu de Domnitor al Moldovei. Apoi, sub înrâurirea starețului mănăstirii Pecerska Lavra, arhimandritul Zaharia Kopystenski, hotărăște să se călugărească și este tuns în monahism în această mănăstire în anul 1625, la vârsta de 29 de ani. Amintim aici că în ideea de a se călugări a fost influențat și de rudele sale: unchiul Gheorghe Movilă, Mitropolitul Moldovei și maică-sa Marghita, care se călugărește și ea după moartea soțului ei. Datorită virtuților sale duhovnicești, peste doi ani, în 1627, la vârsta de 31 de ani, a fost ales egumen al Mănăstirii. Pe timpul egumeniei sale a pus în mănăstire bazele unui colegiu, care peste mai mulți ani se va transforma în celebra Academie Duhovnicească de la Kiev, unde a învățat mai mulți duhovnici români, inclusiv poetul basarabean Alexe Mateevici.

13 10 IS 5

Situația Bisericii Ortodoxe era în vremea aceea tulbure și încordată din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii de către autoritățile polone de rit catolic, din cauza curentului religios de unire a Bisericii Răsăritene cu Biserica Catolică. Acest fenomen începe îndată după „ Unirea de la  Brest-Litovsc” din 1596. Dar prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen al mănăstirii a reușit să ridice prestigiul mănăstirii la un nivel înalt, necunoscut până atunci. A avut un rol esențial în apărarea drepturilor și libertăților ortodocșilor.  În calitate de egumen semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Ecleziastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii ortodocși ce aderaseră la Unirea Religioasă de la Brest-Litovsc. În anul 1632 sprijină pe Wladislav I la înscăunarea ca Rege al Poloniei, iar acesta va recunoaște apoi drepturile eparhiilor Ortodoxe din cadrul Mitropoliei Kievului și va lăsa „ Frățiile Ortodoxe” să activeze nestingherite.

În anul 1633, la catedrala Adormirii Maicii Domnului din orașul Lvov, Petru Movilă a fost hirotonit arhiereu și a fost numit Mitropolit al Kievului, al Galiției și a toată Ucraina. În această funcție de Întâi Stătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a contribuit la îmbunătățirea vieții bisericești prin mai multe proiecte pastorale, misionare și edilitare. Pentru întărirea dreptei credințe Petru Movilă a sprijinit activitățile tipografice, publicând cărți de cult, cărți de zidire sufletească și cărți de învățătură. Sunt cunoscute câteva zeci de titluri de carte îngrijite de el. Pe vremea aceea editarea atâtor cărți era un fenomen rar și foarte important.

Lucrarea sa cea mai importantă, pe care a scris-o și care l-a făcut cunoscut în întreaga Ortodoxie este „Mărturisirea de credință”. La ședința Sinodului de la Iași din anul 1642 această lucrare a fost asumată de întreaga Ortodoxie. De asemenea, Sfântul Ierarh Petru Movilă a acordat o atenție deosebită învățământului teologic, sprijinind Colegiul său de la Kiev din bani proprii, vânzând moșia de la Rubejovka, pe care o avea înainte de a se călugări. A rezidit și a înfrumusețat biserici și mănăstiri, spitale și aziluri pentru nevoiași, asemeni marelui său predecesor, Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareei din secolul al IV-lea. A marcat profund viața Bisericii Ortodoxe din secolul al XVII-lea, arătând potențialul pe care Biserica îl are în îmbunătățirea vieții oamenilor atunci când nu este oprită de forțe ostile.

A trecut la Domnul în anul 1647, la 22 decembrie, după 13 ani de lucrare arhierească rodnică și benefică pentru Biserica Ortodoxă și enoriașii săi. A fost îngropat în Biserica mare a mănăstirii Pecerska. Averea sa a folosit-o pentru îngrijirea de școli și biserici. La 6 decembrie 1996, la 400 de ani de la nașterea sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a săvârșit canonizarea ierarhului, fiind înscrisă în calendarul Bisericii Ucrainene la 31 decembrie. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în luna martie 2002, la 360 de ani de la Sinodul de la Iași din 1642, a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă. Data serbării marelui ierarh în cadrul Bisericii Ortodoxe Române a fost stabilită la 22 decembrie, ziua mutării sale la Domnul.

13 10 IS 3

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий