Sat pe dealuri resfirat,
Din timpuri voievodale,
Cine mi te-a botezat,
În leatul ctitoririi tale?
Sat care ai rotunjit,
Veacuri cinci și un pătrar,
Cine mi te-a ctitorit,
La o piatră de hotar?
Cine mi te-a așezat,
În zarea Hotinului,
Ca să stai neîncetat,
În calea vrăjmașului?
Fiii țării, țărani din talpă,
Cinstiți lucrători ai gliei,
La grumaz ți-au pus o salbă,
De aleasă vrednicie.
Fiicele odrasle-alintă,
Pentru viitor să crească,
Cu ei noul se-nveșmântă,
În glorie strămoșească.
Sat străvechi întinerești,
Și conturu-ți se lărgește,
Legendarul Stălinești,
E ca floare ce-nflorește.
Sat străvechi din Bucovina,
Ocrotit de Dumnezeu,
Să te fulguie lumina
Aștrilor cerești mereu.
Sergiu BESPALCO,
Stălineşti
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com