Dragă redacţie a ziarului „Libertatea Cuvântului”! Mă voi simţi mai uşurată de durere, dacă cineva mă va înţelege şi va împărtăşi tristeţea familiei mele.
Curg zile negre pentru toate rudele Olgăi Luchianiuc a lui Ilie al lui Gheorghe al lui Andrei Bereznicul din Carapciu, raionul Hliboca. Doar cu câteva zile în urmă l-am petrecut în ultimul drum pe Costică, căzut pe câmpul de luptă în Lugansk. Costică al nostru zăcea în raclă palid ca o steblă de busuioc. Plâng părinţii şi sora, plânge bunica Marioara care l-a crescut şi l-a mângâiat de mititel, plâng rudele cernite, plânge întreg satul după un copil căzut pe front doar la 21 de ani neîmpliniţi.
Cine şi-ar fi închipuit vreodată că ruşii, vecinii noştri de la răsărit, care-s ortodocşi creştini ca şi ucraineni, că vor porni război împotriva „fratelui mai mic”. Cică rusul era fratele nostru mai mare, după cum ne-au învăţat la orele de istorie. Se vede că Putin cu „hunta” lui nu sunt purtaţi pe la icoane. Trăim nişte zile de coşmar. Nu numai familia mea, ci întreaga ţară. Acum nu horesc feciorii ca altă dată, doar clopotul de la biserică mai sună cu jale.
Eu cred că Bunul Dumnezeu va opri, odată şi odată, pe separatiştii pro-ruşi şi se vor retrage la apele lor duşmanii, înscriind încă o pată neagră de groază şi urgie în istoria omenirii.
Am suferit şi noi, românii, din cauza fratelui rus. Sora mea Floarea a Veronicăi a lui Gheorghe al lui Andrei Bereznicul din Carapciu, împreună cu logodnicul ei Gheorghică al lui Paul Mâţu Julă au fost arşi de vii la Fabrica de spirt şi cicoare din sat, când au intrat ruşii în anul 40. Fratele Nicolai adus acasă în raclă de zinc din Kuibyşev, Ionică degerat şi orbit la Piciora, feciorul surorii Aniţuca căzut la lupte pe Maidan şi zilele acestea nepotul Costică în Lugansk.
Doamne, îndură-Te de noi,
Ne mor copiii în război!
Bocim în poartă, pe cărare,
Nu putem de supărare.
Cât rău rusu ne-adus,
Doamne, auză-Ne de Sus.
Ca un trăsnet din senin,
Putin ca al său venin
Cât sânge-i trebuie să bea
Din această cas-a mea.
Vei înţelege „antihrist” odată
Cum e să-ţi duci fiul la groapă.
O mireasă îndoliată,
O maică nemângâiată,
Vornicei cu capul gol
De-aşa nuntă nu ni-i dor.
Din casă să faci pârjol.
Vino, Doamne, pe pământ
Să vezi mamele cum plâng.
Plâng copiii fără tată,
Mireasa nemângâiată.
Doamne, nu cerem aur, bani,
Doar opreşte-i pe duşmani.
Dă-le minte, înţelepciune.
Câţi feciori trebuie să moară
Să-alungăm ciuma din ţară?.
Du-te, rusule, — napoi,
Nu bea sângele din noi!
Domnica Mihalescu-Luchianiuc, s. Ostriţa, raionul Herţa