Amar ca fierea, pelinul e o specie perenă robustă, cu flori numeroase pe ramurile superioare. Răspândit peste tot în zona temperată, la deal şi la şes, pelinul are efecte vindecătoare ce se manifestă complex în multe afecţiuni. Are proprietăţi aproape miraculoase pentru ficat, printre altele intensificând procesul de eliminare a toxinelor. Tratamentul nu trebuie să depăşească mai mult de două săptămâni.
Bubele şi erupţiile purulente se cicatrizează, dacă se aplică cataplasme timp de o săptămână, fiindcă pelinul este un bun dezinfectant. Pentru cataplasme, se amestecă planta măcinată cu apă călduţă până ce se formează o pastă, ce se pune într-un tifon şi apoi se aplică pe rană.
Constipaţia şi dispepsiile se tratează cu 1-2 căni de infuzie de pelin pe zi (o linguriţă de plantă măcinată la o cană cu apă), timp de maximum 3 zile.
Detoxificarea include obligatoriu pelinul. Infuzia băută zilnic pe stomacul gol curăţă stomacul, rinichii şi ficatul. Astfel, multe probleme (dureri, inflamaţii, anemie etc.) vor fi uitate, fiindcă pelinul întăreşte organismul şi îl scapă de deşeuri.
Febra, guturaiul, gripa şi chiar pneumonia sunt atenuate cu macerat la rece din pelin. Se prepară astfel: 1 linguriţă de pulbere de pelin se amestecă cu o cană de apă plată, şi se lasă la macerat timp de 7 ore, apoi se filtrează. Se iau 3-6 linguriţe de preparat după fiecare jumătate de oră.
Greţurile persistente sunt învinse, dacă bem zilnic, din două în două ore, 4 linguri de ceai de pelin. În câteva zile veţi scăpa complet de greţuri şi veţi avea din nou poftă de mâncare.
Disfuncţiile biliare la care se asociază migrenele sunt şi ele diminuate de consumul de ceai combinat de pelin, anghinare şi muşeţel.
Hemoroizii sunt reduşi prin băi de şezut sau spălături cu infuzie combinată de pelin, anghinare şi muşeţel. Calmează inflamaţia, favorizează cicatrizarea şi reduc riscul de suprainfecţie.
Inflamaţiile stomacului îşi găsesc leacul în tinctura de pelin (2 linguri de pelin macerate în 500 ml de alcool timp de 3 zile). Se tratează inflamaţiile, dacă veţi bea de două ori pe zi câte 12 picături diluate în apă.
Pentru hepatita infecţioasă se foloseşte remediul pregătit din jumătate de pahar de plantă macerată timp de 7 zile în jumătate de litru de oţet de mere şi strecurat. Se bea cu apă câte o linguriţă cu o jumătate de oră înainte de prânz, timp de o săptămână.
Lipsa de vlagă şi starea de slăbiciune din convalescenţă devin doar o amintire, dacă veţi lua zilnic câte 20 de picături de tinctură până la refacerea forţelor.
Mirosul urât din gură este combătut prin tratament cu pulbere de pelin. Combinată în proporţii egale cu pulbere de mentă, se ia câte o linguriţă din acest amestec de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu apă. Pentru a obţine pulberea, planta se macină fin cu râşniţa de cafea, apoi se cerne.
Neutralizează acidul gastric, ceaiul de pelin fiind eficient în boala de reflux şi în digestia grăsimilor.
Pelinul este printre cele mai utilizate plante contra paraziţilor digestivi. Se tratează prin clisme cu pelin – o metodă uşoară de a scăpa de viermii intestinali.
Plantele amare precum pelinul, dar şi genţiana, sau ţintaura, sunt asociate cu rezultate excelente în anorexie, alături de un regim îndelungat pe bază de fructe.
Sucul gastric şi, implicit, digestia sunt activate de ceaiul de pelin. De asemenea, planta conţine materii nutritive.
Contraindicaţii:
Reacţii adverse se manifestă la femeile gravide, cele care alăptează, la bolnavii cu afecţiuni psihice grave sau acute, în boli intestinale acute. În aceste cazuri, pelinul este contraindicat.
Utilizarea îndelungată a preparatelor pe bază de pelin, în special a băuturilor alcoolice este periculoasă pentru sistemul nervos central.
Tonic nervos, pelinul, sub formă de ulei esenţial are afect contrar, dacă nu e bine dozat, putând provoca halucinaţii şi convulsii, scaune involuntare, inconştienţă şi chiar deces.
Zahărul sau alţi corectori de gust nu trebuie adăugaţi în preparatele pe bază de pelin, fiindcă diminuează efectele benefice ale plantei.