Despre dependența economiei rusești de prețul la petrol s-a scris mult până acum. Toată lumea știe că scăderea prețului la petrol este o mare durere de cap pentru liderii de la Kremlin. Or, prețul la petrol, care stă la baza prețului la gaz și altor materii prime, determină în mod direct partea de venituri a bugetului federal rus, buget din care – să recunoaștem – sunt finanțate operațiunile militare din Donbas, dar și cele din Siria.
Recent publicația poloneză „Rzeczpospolita” a publicat articolul lui Krzysztof Adam Kowalczyk, în care autorul demonstrează că Rusia nu va mai putea finanța războiul din Donbas, dacă prețul la petrol va fi de 20 dolari pe baril. În contextul scăderii prețului la petrol în Federația Rusă are loc deprecierea valutei naționale, a rublei. După 1 ianuarie 2016 rubla s-a devalorizat cu 20% în comparație cu decembrie 2015. În timp ce toată lumea este în așteptarea haosului și al declinului economic fatal al Rusiei, iar unii experți politici de la Kiev sunt în mare optimism, tot mai puține mijloace de informare în masă își amintesc de faptul că scăderea prețurilor la petrol va reprezenta și o mare lovitură împotriva Ucrainei. Or, Kievul la capitolul „exporturi” tot pe materie primă se bazează…
Problema este mai adâncă decât pare la prima vedere. Dacă scăderea prețului la petrol din anii 2014-2015 până la 50 dolari pe baril afecta interesele Rusiei în perspectivă temporară medie și lungă, atunci continuarea scăderii amintite lovește dur Ucraina. Așadar, revenind la vechea-realista logică geopolitică, în contexte locale scăderea prețului la petrol slăbește pozițiile ambilor jucători ai crizei din Donbas. Ucraina caută din răsputeri parteneri în UE (a se citi – noi surse de finanțare), iar Rusia, în pofida sancțiunilor, face același lucru (a crescut exportul de petrol și gaze în UE, potrivit datelor oficiale). Așadar, ambii jucători politici ai conflictului din Donbas sunt afectați de scăderea prețului la petrol.
În ce mod sunt afectate interesele Ucrainei? În urma scăderii prețului la petrol, am spus și mai sus, scade prețul la materia primă, se ieftinește combustibilul pentru transporturi. Deci, ne putem aștepta la scăderea prețului la minereul de fier și la cereale, ambele constituind baza exportului Ucrainei. Din acest punct de vedere, veniturile exportatorilor ucraineni pot să devină cu mult mai modeste. Nu este o mare descoperire această constatare. În anul 2015, în urma funcționării aceluiași mecanism economic, potrivit statisticelor Ministerului Economiei, companiile ucrainene nu au obținut 35% din venitul planificat. Nu știm, însă, care vor fi cifrele anului 2016.
De fapt, problema prețului la petrol nu este locală, cu toate că analizăm aici efectele ei asupra viitorului economic al Rusiei și Ucrainei. Există o sumedenie de motive care determină scăderea prețului la petrol: indecizia statelor exportatoare de petrol și poziția lor față de Iran, proiectele energetice alternative din SUA, dar mai ales instabilitatea referitoare la bursele de valori, determinate de factorul chinez, factor care ricoșează asupra altor țări și asupra economiei globale în genere.
Revenind de la global la regional, este de menționat că declinul bursei chineze de valori condiționează reducerea cererii la petrol, dar și la alte materii prime. Este un semnal alarmant nu numai pentru Rusia, dar și pentru Ucraina, din păcate, ambele economii fiind dependente de prețul la această categorie de produse. Oficialii de la Kiev s-au plâns deja că prețul la minereul de fier este foarte mic, apropiindu-se de costul extracției. Ne aflăm, deci, la marginea prăpastiei.
În concluzie, constatăm că războiul din Donbas poate căpăta alte contururi, alte valori geopolitice, diplomatice etc. în contextul scăderii prețului la petrol, dar și eventualelor probleme la nivelul economiei globale. Occidental gândind, pe de o parte, Rusia va trebui să lase Donbasul în voia sorții, sistând finanțarea acestui conflict, acestui teatru al absurdului. Euroasiatic (rus) gândind, problema Donbasului nu va fi nici pe aproape rezolvată în viitorul apropiat. Or, ambițiile geopolitice ruse nu prea iau în calcul logica economică. Să ne aducem aminte de focarul transnistrean din anii 90 ai secolului trecut, finanțat de o Rusie în plină criză economică. Deci, totul este în mâna Rusiei, sau, mai corect vorbind, în capul lui Vladimir Putin – care zădărnicește în mare parte efortul nostru analitic de a deduce din factori obiectivi prognoze concrete.
Marin GHERMAN,
politolog