Potrivit unei ipoteze, denumirea acestei localități provine de la cuvântul cu care neamul nostru a intrat în istorie. Este Voloca-pe-Derelui, sat din apropierea nemijlocită a codrului Cosminului și de lângă Cernăuți. Așezându-se cu traiul în aceste locuri, cu latinitatea în suflet și în conștiință, strămoșii volocenilor de astăzi erau numiți de slavii vecini „volohi”, adică români. Așa a apărut Voloca, sat de români vrednici, gospodari și întreprinzători cu har, care cu rochiile de mireasă au cucerit o piață de desfacere până la Extremul Orient și Orientul Apropiat. Au cucerit lumea și prin cântecul popular românesc, dacă ne referim la unul dintre cei mai eminenți fii ai săi, artistul poporului din Republica Moldova, Ion Paulencu. Vatra Volocii este arealul unde dăinuie hărnicia, unde graiul, cântecul și tradiția românească sunt la ele acasă. Și toate aceste valori le insuflă biserica și școala.
GRAIUL MATERN – SINCERITATEA PRIN CARE OMUL VORBEȘTE CU DUMNEZEU
– La Școala din Voloca anul de învățământ începe cu rugăciune și se încheie tot cu rugăciune. Preotul satului e prezent la cele mai importante manifestări ale noastre, remarcă directorul acestei instituții de învățământ, dl Gheorghe Poclitar.
Domnul director menționează că și părinții elevilor țin cu sfințenie la școală. Nu este vorba numai de ajutorul material, ci și de interesul acestora ca odraslele lor să învețe bine, să obțină cunoștințe temeinice. După cum a observat domnul Corneliu Nichitovici, originar din Voloca, cu merite deosebite în domeniul învățământului din regiune, „în viața omului sunt trei lucruri sfinte: credința în Dumnezeu, părinții și profesorii”. Iată de ce la Voloca profesorii sunt foarte stimați. În acest sat al întreprinzătorilor, de asemenea, e de cinste să fii profesor. Dintre cele 42 de cadre didactice majoritatea absolută sunt localnice, adică din rândurile foștilor elevi ai școlii.
– Sunt venite din alte părți doar profesoarele de ucraineană, remarcă directorul Gheorghe Poclitar. Ana Dymașok face naveta din Sadagura, Nadia Mihailiuk e din Ceahor și cunoaște româna. Galina Onofreiciuc e originară din regiunea Ternopil, s-a căsătorit la noi în Voloca și a învățat și limba română.
Este un gest frumos din partea acestor profesori, dar și micii voloceni se străduiesc să însușească limba de stat.
– La Voloca școala a fost și trebuie să rămână școală românească sau cu limba română de predare, cum se mai spune, și aceasta ne-o dorim toți: noi, profesorii, elevii și părinții acestora, accentuează domnul Gheorghe Poclitar. Aceasta nu împiedică deloc procesul de studiere profundă a limbii ucrainene, ca limbă de stat. Succesul absolvenților noștri din toate timpurile demonstrează că la școala din Voloca se face carte la modul cel mai serios.
Volocenii operează și cu alt exemplu destul de convingător. În satele din jurul Volocii, unde școlile sunt ucrainene, în biserici serviciul divin continuă să fie oficiat în limba română. Or, graiul matern este sinceritatea prin care omul vorbește cu Dumnezeu și aceasta necesitate izvorăște din adâncurile inimii și ale conștiinței. Volocenii, ca vrednici români, vor să-și audă farmecul limbii materne și în biserică, și în școală.
CURTEA DIN PREAJMA ȘCOLII – PLINĂ DE LIMUZINE
Că volocenii sunt oameni înstăriți nu încape nici o îndoială. Veniturile familiilor, dar nu salariile, le permit majorității profesorilor din Voloca să aibă automobil personal și să vină cu el la școală. În localitatea dată aceasta este ceva firesc. La fel de firească este îndeplinirea de către profesori a îndatoririlor lor.
– Școala noastră a avut întotdeauna profesori buni, afirmă domnul Ion Bojescu, profesor cu o vechime de muncă de 45 de ani. Atunci când ești apreciat ai și dorință mare de a munci. Din bogata mea experiență știu că școala nu suferă experimente de dragul experimentelor. Eu, ca profesor de matematică, nu-mi închipui cum pot fi comasate obiectele ce țin de științele naturii: fizica, chimia, biologia. Ziua de astăzi, cu atât mai mult cea de mâine, este o zi a tehnologiilor performante. Ele asigură și vor asigura prosperarea țării, poporului ei. Deci, elevii trebuie să primească în școală cunoștințe profunde și nu superficiale.
La Voloca, sat prosper, niciodată nu a apărut problema cadrelor didactice. Însă peste câțiva ani, dacă nu se va schimba situația în țară, ea poate să apară. Întreprinzătorii voloceni în prezent nu prea au piață de desfacere pentru rochiile lor de mireasă și își caută o altă ocupație – peste hotare. Fenomenul migrației brațelor de muncă a ajuns și în unul dintre cele mai bogate sate din regiune. Să sperăm că ceasornicul, dăruit școlii de către deputatul poporului, Grigore Timiș, cu prilejul Zilei învățătorului, va măsura timpul reformelor eficiente.
SUB ARIPA SIGURĂ A COMUNEI
Problemele învățământului sunt prioritare și pentru conducerea Comunității Teritorial Unite Voloca. Primarul comunei, Valentin Glopina, e din rândurile pedagogilor și competența lui nu poate fi pusă la îndoială. Iată, recent, cu prilejul Zilei învățătorului, conducerea comunității a organizat o sărbătoare pentru colectivele pedagogice ale celor trei școli de pe teritoriul ei: Voloca, Hruşăuți și Valea Cosminului. Două școli românești și una ucraineană aflate sub tutela primăriei comunității. De fapt, după cum consideră localnicii, a fost restabilit un adevăr istoric, fiindcă aceste trei sate de veacuri se țin împreună, la bine și la greu. Dacă ne referim la domeniul învățământului, atunci se cere menționat faptul că finanțarea o asigură deopotrivă și statul, și comunitatea. Statul garantează fondul de salarii pentru pedagogi, iar comunitatea și-a asumat sarcina de a avea grijă de partea materială a școlilor și grădinițelor de copii din cele trei sate.
Volocenii consideră că școala lor merită un statut mai „onorabil”.
– Școala din Voloca este prima școală românească din regiune în curtea căreia a fost ridicat monumentul lui Ștefan cel Mare. El a repurtat aici, în Codrii Cosminului, una dintre cele mai strălucite victorii ale sale. Aceasta este atitudinea grijulie a volocenilor față de istoria neamului lor, dar pentru succesele ponderabile în educație școala din satul nostru merită să aibă statutul de liceu sau gimnaziu, a declarat la festivitățile consacrate Zilei învățătorului fostul profesor și director adjunct, în prezent omul de afaceri, Gheorghe Cazacu.