Livadă cu fructe de aur. Care-i viitorul ei?

Se afirmă că livezile de nuci au o perspectivă mare și că până în anul 2050 piața de realizare a acestor fructe se va extinde de 50 de ori. Experții recurg la argu­mentul că miezul de nucă este foarte util pentru sănătatea omului. Într-un kilogram de miez de nucă se conțin 6000 calorii, de 25-30 de ori mai mult decât în fructele sâm­bu­roase. De aceea și prețul la ele este cu mult mai mare.
Este îmbu­curător fap­tul că în Ucraina cultura nucului cunoaște o dez­voltare. Roada obți­nută de pe un hectar de livadă de nuci aduce un venit de câteva ori mai mare decât recolta obți­nută de pe un hectar cu principalele culturi agri­cole – grâu, orz, porumb, floarea soarelui etc. În afară de aceasta, nucile constituie un factor care asi­gură securitatea alimentară a țării, sunt o sursă permanentă de adu­cere în țară a mijloacelor valutare, doar în prezent această ramură a Com­plex­ului agro­ind­ustrial este aproape în întregime orientat la export. În ultimii șase ani Ucraina deține locul cinci în lume și primul loc în Europa la producția glo­bală de nuci. Despre nece­sitatea dezvoltării ramurii respective ne vor­bește și următorul fapt: la exportul de miez de nucă nu există cote de restricție.
Presimțind aceste avantaje, specialiștii în ramură au creat Asociația ucraineană de cultivare a nucilor și au iniţiat Pro­iectul „Milionar în urma realizării nucilor. Dez­vol­tarea businessului cu nuci”.
Referindu-ne la cifre, putem afirma că în ultimul deceniu Ucraina și-a mărit exportul de nuci de 30 de ori. Principalele piețe de desfacere a acestor pro­duse se află în Turcia, Italia, România, Irak, Viet­nam și Bulgaria. Și aceas­ta în condițiile când în țara noastră livezile de nuci ocupă o suprafață relativ mică – numai 15,6 mii hec­tare. Dar s-a reac­ționat în modul cuvenit și la acest factor. Bu­năoară, Pro­gramul național de dezvoltare a ramurii de culti­vare a nucului până în anul 2020 prevede extinderea live­zilor de nuci pe o sup­rafață până la 45 mii hectare, adică de trei ori.
Evident că pentru o astfel de perspectivă îmbucu­rătoare e nevoie de ma­terial săditor. De creșterea puieților de nuci se ocupă doar câteva stațiuni pomicole, inclusiv cea din Cernăuți, numită oficial Stațiunea de cercetări științifice în domeniul pomiculturii din zona Nistrului a Institutului de pomicultură al Aca ­demiei de Științe Agrare a Ucrainei în Bucovina. Colaboratorii de aici sunt recunoscuți și apreciați în Europa, dar și în întreaga lume, pentru noile teh­no­logii de creștere a puietului de nuc. Dar și pentru noile soiuri de nuci create de ei – „Buko ­vy­nska bomba”, „Cernovițkyi 1”, „Toporivs­kyi”, „Kliș­kivskyi”. Ele se deosebesc prin nucleul mare și prin coaja nu prea groasă.
Directorul Stațiunii de cercetări, Ivan Gunceak, recunoaște că de cul­tiva­rea nucului se preocupă tot mai mulți fermieri. Este un business bănos și aceștia cumpără loturi întregi de material săditor. O livadă de nuci este destul de eficientă. Dacă o livadă de meri rodește productiv timp de douăzeci de ani, una de nuci – 100 de ani. Și încă un lucru în favoarea livezii de nuci – acești pomi cresc și pe soluri nu chiar atât de fertile.
Între timp, livezile de nuci industriale devin tot mai populare. Cercetătorii bucovineni în domeniul pomiculturii, în afară de faptul că au creat noi soiuri de nuci și cresc puieți, au și recomandări valoroase pentru cei care doresc să planteze livezi de nuci. Nucul crește mai încet decât alți pomi fructiferi, de aceea între rândurile cu pomi de nuci pot fi plantați alți pomi fructiferi. Până nucii vor crește, roada obținută de la pomii secundari vor acoperi o parte din cheltuielile pom­icultorilor.
Această „inovație”, accep­­tată de pomicultori, este respinsă categoric de funcționarii de stat. Aceștia explică: în cazul dat Prog­ramul de stat nu prevede nici o compensare. Deci, pomicultorul-fermier este pus într-o situație dubioasă: ori lasă să crească în livada de nuci și alți pomi fructiferi, re­nunțând la subvențiile simbolice din partea statului, ori se folosește de ace­stea, lăsând între rândurile de nuci să crea­scă buruieni.
Mai există și alt pericol, cu mult mai serios. Dacă Guvernul Groisman va continua politica propusă de precedentul Guvern al lui Iațeniuk de a vinde 1 milion hectare de pământ arabil din proprietatea de stat, aceasta ar însemna că stațiunile de cercetări agricole și pomicole vor rămânea fără pământ, fără baza necesară pentru continuarea activității știin­țifice în folosul statului. Iată unde este ascunsă securea pentru viitoarele livezi. Oare se vor încu­meta guvernanții s-o pună în acțiune?