La 16 noiembrie 1952 s-a născut Arcadie Suceveanu, unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, care şi-a început calea spre piscurile Olimpului poetic de la poalele Carpaţilor, din Valea Siretului, din pragul casei părinteşti din Suceveni, ajungând în fruntea Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, pe care o conduce de acum un deceniu. Farmecul versurilor lui Arcadie Suceveanu tot de aici porneşte. După cum afirmă criticii, poezia lui este una policromă, cu multiple deschideri spre paradigmele epocii în care trăim. Navigând cu poetul în imaginarul său univers, găsim o lume în care așezarea de-a-ndoaselea a lucrurilor, contrariile, paradoxurile și contrafacerile de orice fel locuiesc în țesătura realului care-i provoacă necontenit eul și-i stârnește fantezia.
Arcadie SUCEVEANU
Secunda care sunt eu
În ornicul lumii cel mare
Mai arde, lăsând pe traseu
O dâră amară de sare,
Secunda care sunt eu.
Din vântul ceţos şi din piatră,
Din vulturi şi din Dumnezeu
Simt câinii lui Cronos cum latră
Secunda care sunt eu.
Şi-ntreb cu mirare: voi, astre,
Tu, pasăre, plop, curcubeu,
Se-aude şi-n vieţile voastre
Secunda care sunt eu?
Se-aude, se vede, se simte
Cum arde cu numele meu
Şi blând se destramă-n cuvinte
Secunda care sunt eu?
Tu, iarbă şi piatră căruntă,
Tu, munte şi codru mereu,
În voi se întâmplă o nuntă
Secunda care sunt eu.
E cosmicul vânt tot mai rece
Şi veacul respiră mai greu…
Iubiţi-mă, lucruri, căci trece
Secunda care sunt eu.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com