La 11 aprilie 1907, la Suceava s-a stins din viață Simion Florea Marian, folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot, membru titular al Academiei Române.
Simion Florea Marian, considerat unul dintre cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura de specialitate, s-a născut la 1 septembrie 1847 la Ilișești de lângă Suceava. Școlit mai întâi în satul natal, apoi la Suceava și Năsăud, Simion Florea Marian și-a desăvârșit studiile la Cernăuți, unde a absolvit Teologia, devenind preot.
A servit altarului în mai multe localități, inclusiv la Voloca de lângă Cernăuți, în anul 1877.
Odată cu stabilirea la Suceava, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, Simion Florea Marian, desfășoară o activitate neobosită pe tărâmul culturii populare. Obișnuit cu buna rânduială de acasă — tatăl fiind fiu de preot, iar mama fiică de dascăl, copilul Simion a crescut în dragostea față de sat, față de comunitate, față de ritualuri și obiceiuri apucate din bătrâni. Curiozitatea vie, lecturile vaste de mai târziu, spiritul său enciclopedic și interesul pentru o cultură-tezaur, cum era cea a țăranului român, l-au așezat pe un drum al căutărilor, al unei curiozități neostoite, de la care nu s-a abătut apoi toată viața. Nu degeaba, cu prilejul discursului de recepție în rândurile Academiei Române, în 1882, Bogdan Petriceicu-Hașdeu spunea despre Florea Marian că este „singurul etnograf român”.
Din punctul de vedere al corectitudinii cu care a cercetat cultura populară, Simion Florea Marian a fost cel mai riguros și mai autentic continuator al activității începute de Bogdan Petriceicu-Hașdeu. A publicat multe culegeri cu creații populare dintre cele mai diverse: „Poezii poporale din Bucovina“ (vol. I-III , 1869, 1873, 1875), „Tradiţiuni poporale române“ (1878), „Chromatica poporului român“ (1882), „Ornitologia poporană română“ (vol. I-II, 1883), „Descântece poporane române“ (1886), „Nunta la Români“ (1890), „Naşterea la Români“ (1892), „Înmormântarea la Români” (1892) „Vrăji, farmece şi desfaceri“ (1893), „Răsplata, poveşti din Bucovina” (1897). Simion Florea Marian a privit toate datinile și obiceiurile legate de sărbători cu ochii unui cercetător autentic, fără a face aprecieri personale, fără a le anatemiza, după moda epocii, fără a încerca să le eticheteze ca „obiceiuri păgâne”. Valoarea documentară a studiilor semnate de „părintele Marian” a fost apreciată de celebrul istoric român, Nicolae Iorga. El scria: „Nu se poate încerca pătrunderea științifică în sufletul acestui neam fără întrebuințarea integrală a trebuincioaselor cărți pe care le-a pregătit, poate fără a-și da sama pe deplin de toată însemnătatea lor, harnicul și modestul cleric”.
Harnicului etnograf i-au fost recunoscute meritele încă din timpul vieții. A devenit academician, în 1882, și răsplătit cu premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru studiul „Ornitologia poporană română”. Regele Carol I l-a distins cu meritul Coroana României în grad de ofițer, iar autoritățile bisericești i-au acordat titlul de exarh și brâul roșu.
Simion Florea Marian a fost membru al societăților „Junimea” și „Dacia” din Cernăuți.
A murit subit, din cauza unei pneumonii, la 11 (24) aprilie 1907. În urma sa au rămas o vastă operă publicată și încă mult tezaur în manuscris. Spre exemplu, „Botanica poporană română“, o veritabilă enciclopedie de cultură populară, cu informaţii dintre cele mai importante pentru studiul lingvistic (filologic, etimologic, istoric, semantic, dialectal) şi pentru studiul evoluţiei spiritualităţii, tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român (astăzi în mare parte dispărute), de aproape o mie de pagini, a fost publicată abia în 2008-2010, prin eforturile muzeografului Aura Brădățan, custodele Casei memoriale „Simion Florea Marian” din Suceava.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com