S-a stins steaua vieţii profesoarei Ludmila Moroz de la Şcoala din centrul Boianului, în prezent Liceul nr. 1 din această vestită localitate de cărturari. Circa 55 de ani de viaţă ea i-a consacrat pedagogiei, a semănat îi inimile discipolilor săi seminţele veşnicului şi adevărului. Şi a făcut-o cu dărnicie, har pedagogic, de aceea s-a întipărit în memoria atâtor promoţii de absolvenţi cu chipul ei luminos ca holda sub cerul verii. Ludmila Moroz a fost un pedagog deosebit, un intelectual de o rară fineţe şi nu întâmplător în decursul întregii activităţi de instruire şi educare a copiilor s-a învrednicit de cele mai înalte distincţii pedagogice: Învăţător emerit al Ucrainei, Eminent al învăţământului, medaliile „V. Suhomlinski” şi „A. Makarenko” şi ordinul „Prietenia Popoarelor”.
Ludmila Moroz s-a născut într-o familie ucraineană, dar, locuind în Boian şi lucrând la şcoala românească, a învăţat limba localnicilor – româna. Fiind la început profesoară de limba şi literatura rusă, cu timpul a trecut la predarea limbii şi literaturii ucrainene. Experienţa de muncă a profesoarei Ludmila Moroz au studiat-o colegi de-ai săi nu numai din ţinutul nostru bucovinean, ci şi din Odesa, Ujgorod şi chiar din Vilnus. Pentru ei, precum şi pentru noi, foştii ei elevi, ea a fost şi a rămas „Profesoara noastră”. Ea ne-a învăţat să preţuim şi să iubim cuvântul artistic, indiferent în care limbă este scris, căci el este cheia de la universul frumosului, el aduce lumină în sufletele noastre. Pentru mulţi absolvenţi ai Şcolii din Boian această instituţie de învăţământ este legată şi de numele Ludmilei Moroz.
Călătorie uşoară spre veşnicie!
Vasile CARLAŞCIUC,
absolvent al Şcolii medii din Boian, promoţia anului 1972
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com