ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

14 10 А 1

Pe stil nou, această mare sărbătoare ortodoxă peste an este prăznuită la 1 octombrie, iar pe stil vechi, care mai este respectat de o parte din ortodocșii din Ucraina, – la 14 octombrie.

Cinstirea Sfântului Acoperământ datează începând din secolul al V-lea, când Acoperământul (maforionul), Brâul și Cămașa (tunica) Maicii Domnului ajung la Constantinopol. După tradiție, Acoperământul și Brâul au fost găsite în mormântul Sfintei Fecioare din Grădina Ghetsimani, atunci când i s-a deschis mormântul pentru Apostolul Toma.

Împăratul Leon I, în anul 473, așază Acoperământul împreună cu Tunica Maicii Domnului într-un paraclis special din cadru Bisericii Sfintei Maria din Vlaherne.

Acoperământul și Brâul Sfintei Fecioare, alături de un fragment din Lemnul Sfintei Cruci erau considerate la Constantinopol obiecte sfinte protectoare, fiind purtate în ceremoniile imperiale, la sinoade, în procesiuni – pentru a proteja și binecuvânta capitala imperiului. La nevoie, aceste relicve erau luate de împărați în războaie sau în expediții militare.

Sărbătoarea Acoprământului Maicii Domnului de la 1 (14) octombrie cinstește în mod deosebit arătarea Preasfintei Fecioare Maria petrecută în secolul al X-lea în Biserica din Vlaherne. Cartierul Vlaherne din Constantinopol, locuit de vlahii veniți din Scithia Minor, a jucat un rol important în evlavia marială din Bizanţ. Aceasta se datorează atât Icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului – Vlahernitissa, cât şi a prezenței aici a Acoperământului Maicii Domnului. Evenimentul amintit s-a petrecut în ziua de 1 octombrie a anului 911 când, în timpul unei privegheri de toată noaptea, pe la ora 4 dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați în biserică de frica unei invazii barbare. Prezenți la această slujbă, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său, Epifanie, „au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”.

În tradiția greacă această  minune a fost sărbătorită mai mult de către călugării din Sfântul Munte Athos. Cu timpul, a căpătat forma unei sărbători, devenind foarte cinstită în lumea slavă, cele mai vechi icoane ale Acoperământului Maicii Domnului datând din secolul al XII-lea.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий