Am o casă, un ogor,
Am o fiică şi-un fecior.
Am un sprijin la timp greu
De la Bunul Dumnezeu.
Două sărbători în casă,
Băiat blând, fată miloasă.
Două lacrimi plâng odată,
Pentru soră, pentru frate.
De-i o zi înnourată,
Am alături pe-a mea fată.
De e zi cu vântişor
Îl țin la braţ pe-al meu fecior.
Dar când soarele răsare,
Domnului fac închinare,
Chiar la mică decădere
Să nu-i piardă din vedere.
Eu la rândul meu ca mamă,
Trec prin foc, că nu mi-i teamă.
Voi fi zidul nemişcat
Pentru fată şi băiat.
Voi fi râu ce curge lin,
Îi am pe Sfinți. La ei mă-nchin.
Am în suflet cel izvor
De la care curge dor.
Pârâu, şuvițe mărunțele,
Toate grijile-s ale mele.
Eu le strâng în nodurele,
Chiar de sunt triste şi grele.
Cine spune că-i sărac,
Având fată şi băiat?
Cea mai mare bucurie,
Unica poate să fie.
Fata mamei, brânduşica,
Ştii cum îți spunea bunica?
Fecioraşul mult dorit
Cel mai bun, cel mai iubit.
Îmi doresc de multe ori
Ochii cei mai sclipitori.
Fericită am fost şi sunt
Am pe lume ce-i mai sfânt.
Angela Gaidei, Paris
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com