Se-adună tăcuți lângă stele
Cocori dintr-o lume străină
Și-nsângeră drum de lumină
Pe cerul visărilor mele…
Se zbat parcă-ar vrea să coboare
În zbor chinuit, legănat,
Sub streașina altui veleat
Cu cântec, cu râset, cu soare.
Sub crugul amurgului șters
Lumina din sufletul meu
Îmi scaldă și mugur de vers,
Și fruntea, și gândul mereu…
Iurie MOIȘ.
Biserica Albă, regiunea Transcarpatică
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com