ANGHINAREA — Îngerul păzitor al ficatului

19251038

19251038În lumea plantelor de leac, puterea lor tămăduitoare se adresează, cu predilecţie, unui singur organ, deşi efectele lor ating şi alte zone din corp. Dacă păducelul, de pildă, este folosit mai des ca remediu pentru bolile inimii, saschiul – pentru cap, păpădia – pentru rinichi, pătlagina – pentru aparatul respirator, anghinarea şi-a dobândit celebritatea ca leac al ficatului şi al căilor biliare.

Descrierea plantei. Anghinarea este o plantă exclusiv de cultură, cu tulpina viguroasă, dreaptă şi înaltă, ajungând până la 2 metri înălţime. Frunzele sunt mari, segmentate, terminându-se cu un vârf ascuţit, uneori spinos, late de 30-40 cm, iar lungimea lor poate să ajungă până la 75-80 cm. Pe partea superioară sunt de culoare verde deschis, iar pe cea inferioară, albicioase, datorită perilor moi şi deşi. Florile – de culoare roşie-violacee – sunt grupate într-o inflorescenţă globuloasă. Nu rezistă la temperaturi sub 10 grade. Poate ierna doar dacă se acoperă tulpinile cu pământ sau cu folie de polietilenă, peste care se pun paie sau alte resturi vegetale.
Recoltare şi uscare. O tufă de anghinare cultivată în grădina de lângă casă poate asigura necesarul familiei în caz de nevoie. Anghinarea nu ar trebui să lipsească din grădina unor aşezăminte din zonele sudice ale ţării propice cul­tivării ei: mânăstiri, cămine de bătrâni, pentru a avea la îndemână un medicament natural minunat, pentru bolile ficatului şi ale căilor biliare. Recoltarea frunzelor este o lucrare foarte importantă, atât pentru asigurarea conţinutului în principii active al frunzelor, cât şi pentru a-i asigura plantei continuarea nestân­je­nită a vegetaţiei. Recoltarea frunzelor trebuie să se facă în momentul când peţiolul şi nervura principală sunt încă fragede.
Uscarea se face la umbră, în strat sub­ţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine ventilate (poduri, verande, şoproane sau balcoane). După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul folosirii ca plantă întreagă şi se mărunţeşte doar înainte de a fi folosită.
Compoziţia chimică. Frunzele de an­ghinare conţin compuşi polifenolici (cinarina), flavonoide (cinarozida şi scolimozida), un principiu amar (cinaro­pic­ri­na), compuşi sterolici (taraxasterolul, stigma şi beta sitosterolul), săruri de potasiu şi magneziu.
Preparate din anghinare
anghinareaPulberea. Frunzele de anghinare uscate bine se macină printr-o râşniţă de cafea, până se obţine o pulbere foarte fină.
Infuzia. 2 linguri de frunze de anghi­na­re uscate şi mărunţite se pun la fiert cu 250 ml apă fierbinte, se lasă să dea într-un clocot, se infuzează timp de 30 de minute, după care se filtrează şi se îndulceşte după gust cu miere.
Tinctura. 2 linguri de frunze de anghinare uscate şi mărunţite se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic. 4 linguri de frunze de anghinare uscate şi mărunţite se pun la macerat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează, fără stoarcerea depunerilor, şi apoi se lasă la decantat pentru alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În caz dacă concentraţia alcoolică a vinului este mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Tratamente pentru boli interne 

Bolile ficatului
* Ciroze şi icter hepatic. Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după servirea mesei.
Infuzia: se bea o cană de ceai pe zi, după fiecare masă principală.
* Exces de colesterol. Cauza principală a bolilor cardiovasculare şi cerebrale (infarcte, ischemii) o reprezintă depunerea de colesterol rău (LDL), sub formă de ateroame, pe vasele sanguine. Un colesterol crescut poate fi din cauză alimentară sau provocat de o dereglare de sinteză a colesterolului la nivelul ficatului. Acest proces poate fi împiedicat prin folosirea regulată a preparatelor din frunze de anghinare.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop, suc sau compot, după servirea mesei.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele sau volbură.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după servirea mesei.
* Detoxifiant al ficatului. Alimentele şi medicamentele absorbite din tubul digestiv sunt metabolizate în ficat. Când este bolnav, ficatul suferă leziuni de pe urma produşilor de metabolizare ai acestora. Refacerea acestor leziuni este posibilă folosind preparate din frunze de anghinare. Există chiar şi o practică medicală de a recomanda, în vederea protejării celulei hepatice, produse din anghinare, atunci când pentru tratamentul bolilor se folosesc mai multe medicamente.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după servirea mesei.

 Bolile bilei
* Insuficienţă biliară. Se ştie că un rol important în digestia şi absorbţia alimentelor îl joacă secreţia de acizi biliari. O insuficienţă biliară se manifestă, în principal, prin stare de vomă, greţuri, vărsături, diaree, frisoane. Prin efectul coleretic şi colagog, preparatele din anghinare sunt cele mai eficiente pentru reglarea secreţiei şi drenarea bilei.
Pulberea: se administrează de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop, compot sau suc, după servirea mesei.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers sau în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după servirea mesei.
În colicile biliare, un ceai eficient se poate prepara după următoarea formulă: 2 linguriţe frunze de anghinare şi o linguriţă frunze de mentă se infuzează cu 200 ml apă fierbinte. Infuzia se bea neîndulcită, cât mai caldă, cu înghiţituri mici, de preferinţă după servirea mesei.
* Calculoză biliară. Calculii biliari sunt nişte aglomerări de colesterol localizate la nivelul căilor biliare şi au o frecvenţă mai mare la femei. Prezenţa calculilor biliari este principala cauză a apariţiei crizelor de colică biliară, acestea fiind de cele mai multe ori urgenţe medicale. Formarea acestor calculi poate fi împiedicată dacă se folosesc, regulat, preparatele din anghinare. Odată formaţi, aceşti calculi nu pot fi îndepărtaţi decât chirurgical.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop sau suc, după servirea mesei.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers sau în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după servirea mesei.
* Diuretic. Simpla mărire a diurezei poate rezolva prevenirea sau chiar vindecarea unor boli, ca hipertensiunea arterială, litiaza urinară, guta, boala uremică, eradicarea unor infecţii bacteriene localizate la nivelul vezicii urinare, ascita (acumularea de apă în abdomen). Frunzele de anghinare sunt recomandate pentru eliminarea apei din organism, favorizând astfel diureza.
Pulberea: se ia de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de plantă, amestecată cu miere, sirop, compot, suc.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mătase de porumb.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după servirea mesei.

Добавить комментарий