„Duşmanii poporului” din luna iunie
Conform informaţiilor intrate în posesia Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale, în perioada 22-30 iunie 1941, în actuala regiune Cernăuţi au fost întemniţaţi de către autorităţile sovietice 553 de băştinaşi, fiind acuzaţi de săvârşirea unor acţiuni contrarevoluţionare, îndreptate împotriva dictaturii staliniste. În beciurile fioroase ale cazematelor bolşevice, „pentru agitaţie antisovietică”, va nimeri românul Victor al lui Grigore Costaş, născut la 1888, în localitatea Broscăuţii Vechi din Bucovina. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Cernăuţi, poseda studii superioare, fostul director al şcolii nr. 19 din centrul regional. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi imperiul sovietic, va fi transferat în Siberia. Moare pe data de 8 iunie 1942, într-un lagăr stalinist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk. „Duşmani ai poporului” au devenit şi cernăuţenii: Vasilina a lui Dumitru Miroţchi şi Nicolae al lui Vasile Gherman. Vor fi încătuşaţi, tot pentru „agitaţie antisovietică”, Eugen Popovici şi Ecaterina Lazaruc. La 26 iunie este arestată Lucheria a lui Alexandru Cuţac, născută în 1925, în localitatea Lucoviţa-Slobozia din Ţinutul Herţei, muncitoare, acuzată de reprezentanţii organelor staliniste de represalii de „activitate de spionaj” în favoarea României. A închis ochii pentru totdeauna, pe data de 8 iunie 1943, la vârsta de 18 ani.
În ziua următoare a Cireşarului este ferecat în lanţuri Gheorghe al lui Gherasim Balan, născut în 1890, în localitatea Câmpulung din România, poseda studii medii, contabil. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în oraşul Cernăuţi, încadrat la finele lunii iunie 1940, în componenţa Uniunii Sovietice. Acuzat de „agitaţie antisovietică”, apucă drumul Siberiei. În aceeaşi zi de vară însângerată este arestat şi ţăranul Dumitru al lui Ion Bunduc, născut în 1901, în satul Molniţa, judeţul Dorohoi. Apucă şi el calea chinurilor veşnice, fiindcă în trecut a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar român”. A treia victimă a orânduirii socialiste a devenit preotul Gheorghe al lui Ion Crăciun, născut în 1899, în localitatea Gordineşti din Basarabia, locuitor al oraşului Cernăuţi. Acuzat de „activitate de spionaj”, porneşte şi acest slujitor al altarului spre îngheţurile Siberiei, unde va dispărea fără urmă.
La 27 iunie 1941, când întreaga Europă era cuprinsă de incendiul celui de-al Doilea Război Mondial, satrapii stalinişti îşi făceau de cap în actuala regiune Cernăuţi, căutând cu înfrigurare noi victime. În ghearele lor nimereşte ţăranul Iordache al lui Nicolae Hriţcu, născut în 1896, în satul Lucoviţa-Slobozia, fostul judeţ Dorohoi, neştiutor de carte. Fiind arestat de reprezentanţii regimului totalitar stalinist, este acuzat de faptul că, chipurile, în primul an de dictatură sovietică s-a ocupat de spionaj în favoarea României. În zadar bietul om spunea în timpul interogatoriilor drastice, care au durat 21 de luni, că nici nu înţelege cuvântul „spionaj” şi nici n-are închipuire ce fel de activitate poate să fie şi asta. Anchetatorii erau neclintiţi. Ei trebuiau să-l judece şi basta. Pe data de 17 aprilie 1943, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., prin decizia nr. 22-M, îl condamnă la 15 ani de închisoare „pentru activitate de spionaj”. Moare la 27 aprilie 1952, într-un lagăr bolşevic de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk, Federaţia Rusă. Unsprezece ani a trăit românul în împărăţia Siberiei cu speranţa că va veni clipa libertăţii şi se va întoarce acasă să-şi vadă soţia şi cele două fete, rămase în satul natal. Însă inima-i trudită a încetat să bată în plină primăvară. S-a stins din viaţă departe de glia străbună, unde a rămas să-şi doarmă somnul de veci. În aceeaşi zi a Cireşarului va fi întemniţat şi muncitorul Mihai al lui Dumitru Grincu din Cernăuţi, născut în 1891, poseda studii primare. Românul este acuzat de „agitaţie antisovietică” şi împuşcat, pe data de 30 iunie 1941, în localul închisorii cernăuţene nr. i, conform indicaţiilor călăului Meşyk, fostul Comisar al Poporului pentru Securitatea de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.
A doua zi, fiind inclus de autorităţile staliniste în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, este ferecat în lanţuri cernăuţeanul Constantin al lui Nicolae Dida, care a văzut lumina zilei în 1914, poseda studii medii, funcţionar. Primeşte 5 ani de detenţie. Victimă a regimului sângeros bolşevic devine învăţătorul Petru al lui Ion Gheorghian, născut în 1900, în localitatea Monastârea din România, poseda studii superioare. În timpul instaurării dictaturii sovietice în ţinutul mioritic se găsea în oraşul Cernăuţi. Va fi arestat de reprezentanţii autorităţilor staliniste, acuzat de „activitate subversivă” şi împuşcat, pe data de 28 iunie 1941, în localul închisorii nr. 1, conform indicaţiilor călăului Meşyk. Un al „mare spion român”, descoperit de ochiul vigilent al N.K.V.D.-ului, arestat în ziua de 28 iunie, a fost ţăranul Zamfir al lui Toader Paşcanu din Lucoviţa-Slobozia, Ţinutul Herţa, născut în 1904, neştiutor de carte. Nevinovatul va fi aruncat în cazematele bolşevice, pline de groază, unde încep interogatoriile cu diverse metode de tortură, puse la dispoziţia aparatului represiv. Românul a respins toate insinuările anchetatorilor, a rezistat tuturor fărădelegilor, însă sentinţa trebuia declarată. Pe data de 17 aprilie 1943, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă la 15 ani de închisoare „pentru activitate de spionaj”, întemniţându-l în blestematul lagăr din Sverdlovsk. În aceeaşi zi, fiind acuzat de „agitaţie antisovietică”, va fi încătuşat muncitorul Mihai al lui Gheorghe Greul din Cernăuţi. Este transferat în Siberia, unde moare, pe data de 1 mai 1942, în închisoarea nr. 2 din Turinul de Jos, regiunea Sverdlovsk.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com