La 29 septembrie, cu 80 de ani în urmă, a început tragedia de la Babin Iar.
La marginea Kievului, ocupat de trupele naziste, a fost pus în funcțiune „conveierul morții”. În zilele de 29 și 30 septembrie la Babin Iar au fost exterminați 33.771 de oameni, circa 30 mii dintre care erau evrei. De la sfârșitul lunii septembrie 1941 și până în luna octombrie 1943, înainte de eliberarea Kievului, la Babin Iar au fost omorâți circa 100 mii de oameni: evrei, romi, caraimi, prizonieri sovietici, naționaliști ucraineni. Astfel Babin Iar s-a transformat în unul dintre cele mai mari locuri de exterminare în masă a oamenilor în cel de-al Doilea Război Mondial.
Numai 29 de persoane s-au salvat prin minune de acest „conveier al morții”. Martorul acestei tragedii înfiorătoare, Anatoli Kuznețov, avea pe atunci 12 ani. El a descris evenimentele din toamna anului 1941 din Kiev în romanul său „Babin Iar”. Clasicul literaturii ucrainene, Mykola Bajan, a scris poemul „Babin Iar” timp de câteva zile, imediat după eliberarea Kievului în toamna anului 1943. Însă poemul a fost interzis de cenzură și a văzut lumina tiparului peste jumătate de secol. În anul 1961 a apărut cunoscutul poem „Babin Iar” de Evgheni Evtușenko.
În anul 2007 Babin Iar a devenit Rezervație istorico-comemorativă de stat. Pe teritoriul ei se află cincisprezece monumente.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com