Botezul Domnului sau Boboteaza este sărbătorită pe 19 ianuarie (stil vechi) de către toți creștinii ortodocși. Boboteaza este integrată în suita celor 12 sărbători creștinești importante. Această sărbătoare este menită să amintească de Botezul Domnului în apa Iordanului, înainte ca acesta să pășească în viața publică, chiar la împlinirea vârstei de 30 de ani. Această zi reprezintă și ziua în care Iisus s-a prezentat pentru prima oară în lume. De aceea, sărbătoarea poartă numele de Epifanie, Arătarea Domnului sau Teofanie.
Tradiția spune că noaptea de Bobotează, fetele necăsătorite își visează ursitul. Ele pun busuioc sub pernă și își leagă un fir roșu de mătase pe inelar. În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, de Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite. Tradiţia populară mai spune că Ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă. În ajunul acestei sărbători, preotul sfințește casele cu apa care a fost sfințită în acea zi la Sfânta Liturghie. Creștinii țin post negru până la sosirea preotului pentru a bea apă sfințită. În ziua de Bobotează, preotul aruncă o cruce într-o apă, urmând ca mai mulți bărbați curajoși să se avânte să scoată această cruce. Cel care va reuși, se spune că va avea noroc tot anul.
Ortodocşii prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scrierilor, în această perioadă, în pustiul Iordanului îşi începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învăţătura sa, acesta ajunsese să uimească şi să atragă mulţi oameni. Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut şi l-a arătat mulţimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toţi cei patru evanghelişti. Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său. Locul real al Botezului Mântuitorului este în Iordania. Totuşi, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spaţiu unde creştinii îmbrăcaţi în cămăşi albe lungi, numite „crijme» intră în râu.
Orice pelerinaj făcut în Ţara Sfântă are un loc de oprire la râul Iordan. Unii pelerini credincioşi spun că în timpul slujbei de Bobotează, pentru câteva clipe, apele Iordanului curg în sens invers. Înainte de a pleca de lângă râu, pelerinii iau ca amintire o sticlă cu apă din râul Iordan, rugându-se să le fie tămăduite suferinţele. Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului. De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului.
Astfel, sub faţa de masă se pune fân, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşează 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune, sarmale umplute cu crupe, fasole albă, colţunaşi umpluţi cu ciuperci, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.