Viaţa omului e ca pomul… Tinereţea e ramul împodobit de floare, iar în toamna vieţii acest ram se apleacă sub greutatea roadei muncii, efectuate în decursul anilor. Un pom încărcat cu mere roşii se aseamănă cu omul care a săvârşit în viaţa sa multe fapte bune. Nu în zadar înţelepciunea poporului afirmă că omul în viaţa sa trebuie să sădească măcar un pom, lăsând o amintire luminoasă despre el.
Doamna Liuba Moisei din Tărăsăuţi şi-a trăit viaţa frumos, elegant, alături de scumpul soţ Eugen, care, spre regret, a plecat la cele veşnice cu câţiva ani în urmă. Este o familie foarte stimată de consăteni. Soţii Moisei, la timpul lor, i-au cununat şi botezat pe mulţi tărăsăuţeni, iar prin propriul exemplu le-au demonstrat cum poate fi o familie cu adevărat fericită. Doamna Liuba a activat toată viaţa la şcoala din Tărăsăuţi, iar Eugen Moisei, mulţi ani la rând, a condus gospodăria agricolă din această localitate. Fiind harnici din fire, şi-au durat o gospodărie proprie exemplară ca la oamenii de frunte ai satului: cu livadă şi vie.
Livada este alinarea doamnei Liuba Moisei. Se bucură de ea aşa cum se bucură de familia fiului său Arcadie, vestit istoric în ţinutul nostru, de cea a nepotului Antonie, doctor în ştiinţe istorice şi profesor la Universitatea de Medicină din Cernăuţi, de scumpa strănepoţică Sofia, elevă la Şcoala de cultură generală nr. 10 din centrul regional. Îi aşteaptă să-i admire livada şi s-o ajute… la culesul fructelor.
– Merele din livada mamei, bunicii şi străbunicii sunt cele mai gustoase, afirmă doamna Liuba Moisei.
În livada toamnei omul se simte împlinit, trăind bucuria rodului vieţii sale…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com