La 25 septembrie 1913, la Bucureşti a văzut lumina zilei Maria Tănase, cea care urma să devină Edith Piaf a României. Maria Tănase a fost un fenomen unic în muzica românească. „Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase”, afirma compozitorul Constantin Nottara.
Maria Tănase a apărut prima dată în public pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” pe când avea opt ani. Apoi – pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat cursul inferior. Debutul artistic a avut loc în 1934, la Teatrul de Revistă condus de renumitul Constantin Tănase. Primele înregistrări pe discuri de ceară le-a făcut în anul 1936 sub patronajul casei de discuri londoneze „Columbia”, cu ajutorul artistei Aurora Sotropa, de care a legat-o ulterior o mare prietenie. La 20 februarie 1937 Maria Tănase debutează la Radio București.
Începând cu anul 1939 se deschide activitatea internaţională a talentatei interprete. Maria Tănase și Grigoraș Dinicu sunt desemnaţi „ambasadori ai muzicii populare românești” la Expoziţia Internaţională de la New York. În anii războiului Maria Tănase participă, alături de mari artişti precum George Enescu, George Vraca şi Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare.
În perioada anilor 1953-1961, Maria Tănase a înregistrat nu mai puţin de 24 de albume, din care patru în limba franceză. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast care a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc, de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. O selecție de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată în 1963 în broșura „Cântecele mele – Maria Tănase”.
Ilustra artistă s-a stins din viaţă la 22 iunie 1963. Corpul neînsufleţit al Mariei Tănase a fost depus la Teatrul de Revistă, s-a instituit zi de doliu naţional, şi a fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de sute de mii de oameni care o iubeau şi o admirau în mod deosebit. Şi-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să-şi potolească setea.
Maria Tănase a lăsat în urma sa o bogată moștenire folclorică și artistică. A fost premiată post-mortem la Académie Charles-Cros de la Paris, în anul 1965, cu Grand Prix du Disque. Începând cu anul 1969, la Craiova are loc Festivalul-Concurs Naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”, ca un omagiu adus marii cântăreţe. La una din ediţiile acestui festival au participat cu succes şi rapsozii cântecului popular românesc din nordul Bucovinei, Nicolae Mintencu şi Elena Calancea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com