În ziua de 10 februarie a anului 1910 s-a născut la Chişinău soprana română Maria Cebotari (1910-1949). A avut un rol excepţional în filmul coproducţie româno-italiană „Odesa în flăcări”. Maria Cebotari este considerată una dintre cele mai mari soprane din lume în anii 30 și 40 ai secolului trecut.
Vocea de aur a unei românce din Basarabia a fost considerată predecesoarea Mariei Callas. A fost una dintre cele mai mari soprane din toate timpurile. Cenzurată, apoi interzisă total de ruși și de regimul comunist, nu s-a mai știut nimic despre ea timp de peste 50 de ani.
Maria Cebotari a venit pe lume la Chișinău, în februarie 1910, într-o familie modestă. Cea care avea să devină regina scenei teatrului de operă a cucerit inimile pasionaților de rafinată cultură prin frumusețea ei și a imensului talent de care dispunea. A urmat cursurile școlii normale de fete și pe cele ale Capelei Metropolitane, apoi a absolvit Conservatorul „Unirea” din orașul natal. La doar 15 ani, cânta arii din „Tosca” lui Puccini și „Aida” lui Verdi.
În anul 1926, este descoperită de contele Aleksandr Virubov, fost director al Teatrului Artistic din Moscova. Acesta căuta o fată care să poată cânta și în rusește. A fost fascinat de frumusețea și vocea ei dumnezeiască, îndrăgostindu-se pe loc. Împreună cu trupa teatrului rus, dă reprezentații și la București, după care pleacă să evolueze pe marile scene pariziene. Ajunși în Franța, Virubov o cere în căsătorie. Deoarece era minoră, între el și părinții tinerei a urmat un intens schimb de scrisori. Atât mama cât și tatăl Mariei nu și-au dat acordul pentru un asemenea pas. Mai mult, au amenințat că vor lua legătura cu Poliția franceză pentru a pune capăt relației dintre cei doi. La puțin timp, tatăl fetei moare, iar după o vreme, Maria acceptă mariajul. Pleacă împreună la Berlin, unde proaspătul soț joacă într-un film.
Ulterior, pentru că nu a mai primit roluri, Virubov și-a căutat „alinarea” în jocurile de noroc, irosind toți banii câștigați de consoartă. În 1937, în timpul turnării filmului „Starke Herzen im Storm”, Maria Cebotari îl cunoaște pe actorul Gustav Diessl de care se îndrăgostește. Divorțează de Virubov și se căsătorește cu Diessl în același an. Cu acesta din urmă a avut doi copii.
La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin.
Maria Cebotari a fost prezentă pe marile scene de operă de la Berlin, Salzburg și Viena. Marea soprană româncă Maria Cebotari originară din Basarabia a primit în anul 1943 titlul „Steaua României” în grad de comandor, după ce în anul 1934 i se conferise la doar 24 ani titlul de „Kammersängerin” (cel mai înalt titlu onorific în arta dramatică din spațiul germanic) fiind și cea mai tânără artistă căreia i s-a acordat această distincție.
„Niciodată şi în nicio împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur şi simplu, româncă!” De reținut că numele ei adevărat al celebrei soprane românce este Ciubotaru, conform certificatului ei de naștere! Marele dirijor de origine aromână Herbert von Karajan, în timpul unui interviu BBC la zeci de ani după moartea ei, a spus că „a fost cea mai mare Madame Butterfly, cea mai bună soprană pe care am dirijat-o vreodată, mai bună chiar decât Maria Callas”.
Pe lângă cariera de succes în operă, deja celebra solistă a jucat în mai multe filme. Cele opt din palmaresul ei au fost turnate în Germania și Austria, împreună cu alte vedete ale cinematografiei de atunci, inclusiv alături de soțul său. Dintre ele pot fi amintite „Trei femei ale lui Verdi”, „Visul doamnei fluture” și coproducția româno-italiană, din 1942, „Cătușe roșii” („Odesa în flăcări”), avându-l ca scenarist pe Nicolae Kirițescu. Opera trata drama refugiaților din Basarabia în cel de-al Doilea Război Mondial. Din păcate, istoria acestui film este tristă. După invazia sovieticilor de după 1944, a fost interzis, împreună cu multe altele, iar majoritatea actorilor arestați. Câștigase, în 1942, Oscarul acelor vremuri în variantă europeană, marele premiu la Festivalul de film de la Veneția. Nu s-a mai știut nimic despre el vreme de peste jumătate de veac. A fost descoperit în arhiva Cinecitta din Roma.
La 31 martie 1949, ea a căzut pe scenă în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker „Der Bettelstudent” în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger din Viena.
În România și în RSS Moldovenească a rămas complet interzisă și necunoscută până la căderea URSS. Abia după 1991, în Republica Moldova numele ei a început să fie dat unor străzi și a apărut pe o marcă poștală de colecție. În 5 Octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmului „Aria”, de Vlad Druc, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera renumitei muziciene.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com