La 12 septembrie 1882 s-a născut Ion Agârbiceanu, scriitor, membru al Academiei Române.
Ion Agârbiceanu este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români, nuvele ale sale fiind incluse în programa şcolară din România. Însă Ion Agârbiceanu a fost mai mult decât un scriitor de nuvele. Se crede că viața scriitorului clujean ar putea servi drept subiect de film.
Ion Agârbiceanu a fost una dintre cele mai proeminente figuri publice din România. El a fost, pe rând, preot greco-catolic într-un sat de munte, preot militar în timpul Primului Război Mondial, inclusiv în Rusia, protopop al Clujului și canonic al Eparhiei Române Unite cu Roma de Cluj-Gherla. Însă a fost și parlamentar în mai multe rânduri, iar într-unul dintre mandate a ajuns și vicepreședinte al Senatului.
Ion Agârbiceanu s-a născut la 12 septembrie 1882 la Cenade. Studiile primare le-a făcut la școala din sat, iar cele medii la Blaj. Au urmat apoi studiile universitare la Budapesta, unde Ion Agârbiceanu a terminat mai întâi Facultatea de Teologie, apoi pe cea de Litere.
Întors în Transilvania, a fost numit preot în Bucium-Șasa din Munții Apuseni, acolo unde a avut ocazia să descopere viața grea a moților, care i-a inspirat apoi multe dintre scrieri. Apoi, a fost transferat la Orlat, o prosperă așezare care era odinioară sediul unui regiment de grăniceri.
Pe lângă activitatea pastorală, Ion Agârbiceanu a început să publice în ziarele „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta de Transilvania” din Brașov, „Cultura creștină” din Blaj şi „Semănătorul” din București.
În anul 1916, după intrarea României în Primul Război Mondial, Ion Agârbiceanu a fost unul dintre românii ardeleni care au întâmpinat cu entuziasm intrarea Armatei Regale Române în Transilvania. A fost nevoit, de aceea, să se retragă o dată cu trupele române, mai întâi în Moldova, apoi a fost trimis în Rusia ca preot militar al Corpului de Voluntari Ardeleni care luptau pentru Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Sacrificiile sale din perioada războiului i-au fost recunoscute și răsplătite: Ion Agârbiceanu a fost mutat la Cluj, unde a devenit protopopul greco-catolic al capitalei Transilvaniei, iar din 1919 a devenit membru corespondent al Academiei Române. Din 1931, episcopul Iuliu Hossu i-a oferit demnitatea de canonic al Eparhiei Române Unite cu Roma de Cluj-Gherla.
Opera socială a lui Agârbiceanu l-a ferit de persecuțiile pe care le-au îndurat alți prelați greco-catolici în perioada comunistă. După moartea lui Stalin, Ion Agârbiceanu a devenit, în 1955, membru plin al Academiei Române, iar în 1963 s-a stins din viață la Cluj.
Personalitate emblematică a literaturii romane, Ion Agârbiceanu a creat o operă cu multiple valenţe. El a scris reminiscente foiletoane, o sumedenie de scrisori presărate cu un timbru umoristic, dar şi lucrări de reflecţii social-filosofice. Cele mai importante scrieri ale sale sunt „Tempi passati”, volum premiat de Societatea Scriitorilor Români, şi „Oameni de ispravă”, o serie de evocări ale unor personalităţi culturale ale vremii. Cel mai important roman prin subiectul abordat este „Legea minţii”, scriere terminată în 1915, publicata abia peste 12 ani. Romanul lui Agârbiceanu este romanul formării, contradicţiile şi conflictele personajului ca individualitate, în raport cu realitatea umană şi socială înconjurătoare. Apar conflicte deosebit de ample, având în vedere faptul că eroul romanului dă dovadă, în lupta sa absolută pentru dreptate, de un mare fanatism justițiar. Realismul mitic al lui Ion Agârbiceanu îşi are sursa în întâlnirea dintre naturalism şi miţos, ceea ce este modern.
Ion Agârbiceanu descoperă în masa epică a unor scrieri pagini de mare poezie naturalistică, pe lângă portretele rurale emoţionante şi inocent existenţiale. Elementele folclorice ţin de lumea credinţei şi superstiţiilor, scriitorul fiind împins de un profund înţeles antropologic. Mai rafinat decât Slavici şi mai poet decât Rebreanu, Ion Agârbiceanu a fost un geniu neobosit, mânat de o fantezie epică, care-i oferă o unicitatea netă în cadrul literaturii române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com