La 13 ianuarie 2020 s-a stins din viaţă Ștefan Petrache, interpret de muzică ușoară din Republica Moldova, cunoscut ca vocalist al formațiilor „Noroc”, „Plai” ș.a.
Este unicul copil al familiei țăranilor Ana (născută Secrieru) și Gheorghe Petrache. Tatăl său a murit într-o mină de cărbuni din Donbas, când Ștefan avea aproape 6 luni. Până la vârsta de 7 ani, copilul a crescut cu mama sa. În 1955-1957, Ministerul Culturii al RSSM l-a descoperit pe Ștefan Petrache în timpul unor expediții culturale prin satele Moldovei și i-a recomandat mamei să-l trimită la școala de muzică din Chișinău. Astfel, tânărul Petrache a fost transferat la școala de muzică de pe strada Armenească, cunoscută mai târziu ca Școala de muzică „Eugen Coca”, fiind cazat la o casă de copii. A început să studieze pianul, dar a fost trecut la vioară pentru că era considerat prea „plăpând” și „mic” pentru un instrument „atât de mare cum este pianul”. Fiind pasionat de științele exacte, către clasa a șaptea-a opta el deveni șeful postului de radio din școală și responsabilul de cinematograful școlar. În vara anului 1966, Mihai Dolgan l-a angajat să-i repare un amplificator, iar în timpul reparației a ascultat câteva șlagăre ale vremii în interpretarea acestuia și i-a propus să colaboreze.
A absolvit şcoala de muzică, apoi Colegiul Ştefan Neaga şi Institutul de arte „Gavriil Muzicescu”. Vocea lui Ştefan Petrache a intrat în casele oamenilor la sfârşitul anilor ’60, când formaţia „Noroc” se bucura de o popularitate imensă. La nici 20 de ani, tânărul interpret ridica lumea în picioare. Foamea de libertate și schimbare își crea idolii săi, „Norocul” lui Mihai Dolgan devenise un gen de „Beatles” din cușca URSS-ului, solistul său având curajul să cânte hituri englezești, franțuzești, italiene, care fac furori alături de acel „Crede-mă, amore, crede-mă” al lui Ion Aldea Teodorovici. Extaz, beatitudine aduse până la psihoză, cu scaune rupte într-o sală de spectacole incendiată de ovații și ropote de aplauze. Ștefan Petrache triumfă împreună cu „Norocul” său, desființat însă de autoritățile vigilente tocmai pe creasta succesului și tocmai pentru acest triumf calificat a fi „periculos pentru tânăra generație”. Printre primele melodii înregistrate de Ştefan Petrache se numără „Eu vin”, „Adevărul” şi „În august”. Versurile lui Mihai Eminescu au fost cântate cel mai mult de Ştefan Petrache. Acesta a redat, pe note muzicale, cu emoție şi sensibilitate versurile marelui poet.
Ștefan Petrache este angajat ca solist (1974-1975) în Orchestra de estradă și simfonică a Radioteleviziunii Moldovenești. Apoi este solist în formațiile vocal-instrumentale „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981) din Chișinău, după care conduce formația „Plai” (1982-1987). Aceasta din urmă i-a adus mai multe bucurii, dar și tristețe, pentru că a fost blamat, uneori pe nedrept, de către unii colegi. Cu formaţia „Plai” a înregistrat melodii ce au rămas în inimile oamenilor: „Chemarea casei părinteşti” şi „Blestem” ar fi doar două dintre ele.
A petrecut pe scenă şi în turnee mai bine de 30 de ani. Ştefan Petrache a fost şi solist al Filarmonicii din Doneţk, Ucraina, dar şi a formaţiei „Poiușcie Ghitarî” din Rusia. A fost şi scriitor dar o parte din poeziile sale au devenit cunoscute, datorită cântecelor. Ștefan Petrache a fost Laureat al Concursului unional al interpreţilor de estradă, Moscova, 1970. Tot el a pimit şi titlul de artist emerit, artist al poporului, medalia „Meritul Civic” şi Ordinul „Gloria Muncii”. În 2019, interpretului i-a fost înmânat Ordinul „Recunoştinţei”, din partea Centrului Creştin de Cultură şi Spiritualitate Românească, distincţie oferită de Biserica Ortodoxă Română.
În 2014, după ce a fost afectat de maladie și s-a retras de pe scenă, Ștefan Petrache declara într-un interviu că „scena este locul unde se întâlnesc sufletele, este un randevu pentru sufletele omenești”. Avea 65 de ani și era dependent de insulină de cinci ani, când spunea că nu a crezut niciodată că va ajunge la înțelepciunea că cel mai greu lucru de pe fața pământului nu e al atlanților care țin Pământul pe spate, ci că cel mai greu lucru este să nu faci nimic sau să nu poți face nimic.
Ștefan Petrache a fost un om de o inteligență și de o cultură rară, a promovat, prin cântec, limba română. A susținut concerte împreună cu artiștii renașterii naționale – Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Au promovat, împreună, limba română în timpuri care, spune maestrul, au fost mai grele, dar mai frumoase. „Simțeai că nu plutești pe valul apei, simțeai că mergi pe picioarele tale și pe pământul tău”, susținea artistul. Cariera lui, însă, a început alături de Mihai Dolgan, în formația „Noroc”, iar acele concerte excepționale nu vor fi uitate niciodată.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com